Gura
Humorului este situat in depresiunea intramontana cu acelasi nume,
dezvoltata la confluenta Moldovei cu raul Humor,
la o altitudine de 490 metri. La nord sunt culmile Obcinei Humorului,
la sud Obcina Voronetului iar la vest Obcina Mare.
Acesti munti sunt bine impaduriti, iar climatul de adapost confera orasului cu
circa 17.000 de locuitori un cadru placut si pitoresc. Meleagurile humorene sunt
atestate in documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei,
inca de la inceputul secolului XV -lea (1415), cand vornicul Oana a intemeiat
vechea manastire a Humorului, la o distanta de 6 km de actualul
oras Gura Humorului.
Ridicand in anul 1488, pe locul unei constructii mai vechi,
din lemn, manastirea Voronet, domnitorul Moldovei, Stefan
cel Mare a ctitorit o asezare manastireasca a carei faima a trecut
peste vreacuri granitele tarii. Cu pictura exterioara pastrata in conditii uimitor
de bune, biserica acestei manastiri, ca si cele de la Humor si Moldovita,
este o marturie a neobisnuitului procedeu decorativ care a constituit una din
cele mai interesante manifestari de arta din trecutul poporului roman.
Mai tarziu, domnitorul a inzestrat manastirea cu numeroase danii, intre care
“o seliste anume - Poiana, la Gura Humorului”. Este prima mentiune
documentara a locurilor pe care s-a dezvoltat, peste secole, localitatea Gura
Humorului.
Datand din 26 Noiembrie 1490, documentul a fost intocmit pentru a consemna un
schimb intre manastirile Humor si Voronet, ultima primind aceasta seliste.
Incepand cu anul 1775, aceste teritorii sunt cuprinse in acea
parte a nordului Moldovei anexata Imperiului Habsburgic, care
s-a numit Bucovina
si care timp de 144 de ani s-a aflat sub dominatie straina. In conditiile in
care stapanirea austriaca a cautat sa exploateze bogatiile solului si subsolului,
in unele localitati aflate in amonte de Gura Humorului au aparut
exploatari miniere sau forestiere, care au pus in valoare mai intens bogatiile
codrilor si subsolurilor. La 10 Septembrie 1782 aici este mutat comandamentul
militar austriac, care construieste o fortareata. In acest context a progresat
si asezarea situata la varsarea Humorului in Moldova.
Din datele statistice, epoca de inflorire a statiunii Gura Humorului
a inceput cu a doua jumatate a secolului XIX - lea. Dupa 1800 in localitate
incep sa se stabileasca germani, poloni, evrei, ucraineni... intemeind, in 1835,
colonia cu numele "Bori". In 1835 localitatea este legata telegrafic cu Viena,
iar in 1904 este declarata oras.
Prin asezarea ei langa stravechiul drum de legatura intre Moldova
si Transilvania,
localitatea a castigat un important rol comercial. La sfarsitul secolului XIX
- lea(1890), Gura Humorului avea 3.502 locuitori, mici unitati
industriale si era definita printr-un negot provincial cu vite si cereale. Era
locul unde se facea schimbul intre produsele sesului cu cele ale muntelui. Incepand
cu anul 1893, Gura Humorului a devenit si resedinta de judet,
iar in 1905 localitatea a fost declarata oras, ceea ce i-a inlesnit si mai mult
dezvoltarea.
Dupa Marea Unire din 1918, cand meleagurile humorene au revenit in componenta
statului national unitar roman, orasul a cunoscut un continuu progres. Astfel,
in 1936 avea 6.200 de locuitori, cateva fabrici de cherestea, o tabacarie, o
uzina electrica, o caramidarie, ateliere de olarit, multe “pravalii”.
Suprafata administrativa a orasului este de 6.984 ha. Din punct de vedere teritorial,
statiunea Gura Humorului are ca vecini:
- la nord, comunele Manastirea
Humorului si Partesti,
- la sud, comuna Slatina,
- la est, comunele Paltinoasa si Valea Moldovei,
- la vest, comuna Frasin.
Populatia orasului este de 16.839 locuitori (1999), majoritatea fiind de religie
ortodoxa (16.380 locuitori).
