Asa glasuieste o legenda, consemnata
de prof. Gratian Jucan in lucrarea sa Campulung Moldovenesc - Vatra
folclorica.
Legenda spune ca dintre toti cei care si-au incercat puterile in lupta cu balaurul
doar haiducul Halauceanu i-a venit fiarei de hac. Rasplata sa au fost libertatea
l ocolului.
Intre anii 1532-1537, Petru Rares a ridicat pe valea Moldovitei, la Vatra Moldovitei,
frumoasa manastire - monument istoric si de arta - deosebit de atragator prin
arhitectura si pictura lui.
Tot prin Campulung Moldovenesc trece in anul 1541, venind din Transilvania,
Petru Rares, asa cum arata cronicarul Grigore Ureche … Patru Voda
… s-au intors de la Bistrita, fara de nici o zminteala si trecand muntele
au iesit la Campul Lung. In acelasi an, voievodul a ridicat in Poiana
Sihastriei de la poalele Raraului, o manastire din lemn, mutata mai tarziu,
dupa anexarea Bucovinei, dincolo de Rarau, spre Chiril, unde se afla si astazi.
si pamanturi iar cautand apoi o fata si un loc in care sa se aseze, a ajuns
si in tinutul unde astazi e orasul, exclamand cu sincera uimire: O,
ce camp lung!
Tinut de legende si meleag pitoresc, inconjurat de codrii de brad si molid,
Campulungul Moldovenesc are o istorie indelungata, care incepe cel putin odata
cu intemeierea Moldovei.
Voievodatul Campulungului a fost, dupa traditie, primul centru al descalecatorilor
din tara vlahilor de peste munti, afirma Dimitrie Onciul.
De aici, cat si din alte surse, Teodor Balan conchide ca Voievodatul
campulungean a fost primul centru politic al descalecatorilor maramureseni,
intemeiat fiind de Dragos Voda odata cu Principatul Moldovei.
Prima mentiune scrisa, cunoscuta pana acum, despre Campulungul Moldovenesc
dateaza din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun, prin care Manastirea
Moldovitei primea satul Vama, mai jos de Campulung.
Ocolul Campulungului Moldovenesc apare frecvent in documentele
epocii, in hrisoave si urice din vremea lui Stefan cel Mare, Bogdan cel Chior
ori Petru Rares, ce daruiesc manastirilor munti si vai din tinutu
Dimitrie Cantemir in opera sa Descrierea Moldovei aminteste
de Ocolul Campulungului, care constituia un fel de republica,
compusa din 15 sate, cu legile si judecatorii proprii: Cele ce am spus
mai sus despre supusii Moldovei nu trebuie sa se aplice taranilor din trei tinuturi
ale Moldovei, care, este drept, nu sunt nobili, totusi nu asculta de nici un
boier si alcatuiesc un fel de republica.
Primul este Campulungul din tinutul Sucevei, incins de un lant neintrerupt
de munti foarte inalti. Cuprinde cam cincisprezece sate, care toate isi au legi
si judecatori proprii. Uneori primesc si doi vornici trimisi de domn, dar nu
rareori, daca acestia jignesc pe tarani, ii izgonesc, bizuindu-se pe acele mijloace
de aparare pe care li le-a dat natura.
Acelasi lucru il subliniaza si Mihai Eminescu intr-un articol: Celula
constituitiva a vechilor sate romane este republica taraneasca, precum s-a pastrat
mult timp la Campulung (in Bucovina) si la Vrancea. In 1717 Mihai Voda
Racovita a poposit si el in zona Campulungului, ridicand la Vama un monument
numit pana astazi Stalpul lui Voda, in amintirea victoriei
asupra trupelor austriece.
Monumentul este un monolit in forma de columna patrata, de 3 metri inaltime,
cu o palarie piramidala de piatra asezata pe crestet. Pe peretii monumentului
sunt gravate in vechea limba romaneasca, cu litere chirilice, faptele campaniilor
sale victorioase.
Autonomia Ocolului Campulung rezulta la acea vreme din privilegiul locuitorilor
de a-si ierna fara plata oile pe mosiile manastiresti si boieresti, din scutirile
vamale pentru comert , din scutirile de a da cai de olac si de-a plati bir la
intemeierea unei noi gospodarii.
Continutul drepturilor, privilegiilor si scutirile de care se bucurau rezultau
fie din obiceiul pamantului, fie din cartile domnesti cu privilegii pentru locuitorii
Campulungului.
Cartea domneasca din 18 august 1747 a lui Grigore Alexandru Ghica spunea: Am
innoit si intarit tuturor campulungenilor toate drepturile ce le-au avut de
la domnia mea si de la naintasii nostri cu carti domnesti, intai pentru vama
… sa nu plateasca vama pentru vitele lor, al doilea pentru mortasipie
… al treilea pentru oamenii domnesti …. al patrule pentru stransul
banilor si pentru gorstina, al cincile pentru iernatul oilor … sa fie
volnici a le paste pe a oricui mosie … al sasele pentru vinul ce-l vor
aduce din gios de la Odobesti … sa nu plateasca tult sau 22 bani si jumatate
pentru un vas si 12 bani starostelui, nici parcalabului ... .
Intreaga obste de ocol a Campulungului Moldovenesc era considerata
o cetate de drum, menita sa asigure apararea Moldovei la trecatori.
Pentru acest serviciu, domnitorii tarii continuau sa reinnoiasca la fiecare
schimbare de domnie privilegiile campulungenilor ce asigurau acea autonomie
larga, echivalenta cu privilegiile unei republici stapana pe propria-i organizare
interioara si care avea dreptul de a trimite solii ei proprii, nu numai la cetatea
Bistritei, ci chiar la domnii Moldovei, ca de la stat la stat.
In istoria zonei s-au petrecut si alte evenimente cu implicatii pentru destinele
Moldovei.
Alexandru Lapusneanu a trecut cu ostile spre Transilvania in 1556-1557, iar
in vremea lui Gheorghe Stefan, s-a dat in aceste locuri o lupta intre oastea
moldoveana si armata nobilimii transilvanene.
In secolul al XVII-lea, cand polonezii ocupa vremelnic nordul Moldovei, in Campulung
si-a avut resedinta unul dintre unul dintre comandantii armatei polone.
La 1766 numarul locuitorilor Ocolului se ridica la 922 de familii, din care
377 in Campulungul propriu-zis.
Etapa ocupatiei austriece incepe de fapt in anul 1774, cand trupele habsburgice
ocupa nord-vestul Moldovei in momentul in care armatele rusesti se retrasesera,
iar Turcia iesise slabita in urma razboiului de 6 ani.
Intre 1775-1918, ceea ce mai ramasese din Ocolul Campulungului parcurge mai
multe etape distincte: perioada de administratie militara, perioada incorporarii
partii de nord a Moldovei la cercul administrativ teritorial al Galitiei si
perioada in care Bucovina este recunoscuta ca ducat autonom al imperiului, si
in care, pe fondul politicii habsburgice de exploatare economica, sociala si
nationala, se declanseaza lupta patriotilor romani din aceste teritorii pentru
a-si pastra fiinta nationala.
La 12 octombrie 1777, toata populatia este chemata sa depuna juramantul de credinta
catre imparat.
Initial, intreaga Bucovina, deci si tinutul Campulungului Moldovenesc,
a fost sub administratie militara.
Primul guvernator militar dupa ocupatia din 1775, a fost generalul Gabriel Freiheer
von Spl??ny pana in anul 1779; il urmeaza generalul baron Karl von Ensenberg,
pana in noiembrie 1786, cand Bucovina trece sub administratie civila, el fiind
incorporat guvernamantului civil din Liov - centrul administrativ al Galitiei,
ca al nouasprezecelea cerc al acestei provincii. Evenimentul s-a petrecut dupa
ce imparatul Iosif al II-lea vizitase a doua oara Bucovina intre 24-27 iulie
1786.
Aceasta masura a nemultumit profund populatia autohtona, fapt care a ajuns pana
la guvernul central din Viena, astfel ca la 27 septembrie 1790 se publica o
declaratie in care se afirma ca unirea din 1786, facuta numai cu intentia de
a simplifica administratia publica, nu mai poate dainui din cauza deosebirilor
de limba, obiceiuri si datini, si in consecinta, se hotaraste ca Bucovina sa
nu mai fie socotita parte integrata a Galitiei, dar totusi, pentru usurinta,
administratia sa ramana mai departe in jurisdictia administrativa a Galitiei.
Romanii din Bucovina, prin aceasta alipire care va dura 62 de ani, sunt supusi
unor masuri de slavizare, avand de infruntat acum doi adversari. Totalitatea
functionarilor adusi sub administratia guvernului din Liov au fost straini.
Dintre cei noua sefi ai administratiei locale pana in 1849, numai primul a fost
roman, boierul Vasile Bals.
Dominatia austriaca aduce pe aceste locuri si populatie germana, tipteri
din comitatul Zips, din care multi se stabilesc aici: in 1805 la Pojorata si
Fundu Moldovei, in 1808 la Prisaca Dornei, in 1809 la Dragosa si Valea Stanei
langa Frumosu. Cea mai mare parte dintre tipteri s-au repatriat in Germania,
in ajunul celui de-al II-lea razboi mondial.
In dezvoltarea sa, Campulungul Moldovenesc a cunoscut mai multe
faze, de la intemeiere si pana in secolul al XV-lea, cand s-au pus bazele acestei
asezari, pe Valea Caselor, apoi s-a intins spre vest, mutandu-si centrul din
Capu Satului in actualul centru al orasului. Din secolul al XV-lea asezarea
se intinde tot mai mult pe raul Moldova si pe vaile afluentilor, cand vine populatie
si din Ardeal, intemeindu-se targul Campulung. Din 1775 pana la 1888, Campulungul
Moldovenesc se intinde spre Deia, Runc, Izvorul Alb, Valea Seaca, Sahla.
In momentul instaurarii stapanirii habsburgice, Campulungul parcurgea un ultim
stadiu in devenirea sa ca targ, iar atunci, cand in 1794 Curtea de la Viena
acorda acestei asezari rangul de targ, se recunostea de drept ceea ce exista
de fapt.
Momentul acordarii autonomiei Bucovinei reprezinta o recunoastere a puternicei
unitati culturale romanesti, pastrata de multe veacuri si adeverita chiar de
imparatul Frantz Joseph I, care, fixandu-i stema prin diploma din 9 decembrie
1862, precizeaza: ... parte din vechea Dacie, tara aceasta numita in
timpul stapanirii domnilor Moldovei Tara de Sus … apoi Bucovina …,
locuita de daci si apoi de colonii lui Traian …, a fost strabatuta in
timpul migratiei popoarelor de goti, gepizi, huni, avari, unguri, tatari si
inca alte neamuri care n-au lasat dupa ei decat urmele groazei si distrugerii.
In timp de aproape un mileniu de asemenea situatie a trebuit ca poporul autohton
sa-si salveze viata, obiceiurile si limba. In 1866, administratia austriaca
ridica asezarea la rangul de oras.
De la sfarsitul secolului al XIX-lea Campulungul Moldovenesc
a fost legat de firul de cale ferata Darmanesti – Campulung – Vatra
Dornei, iar mult mai tarziu, in 1938, s-a inaugurat linia ferata Vatra Dornei
– Cluj pe la Ilva Mica.
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifica lupta necontenita
a romanilor, ca raspuns dat administratiei austriece care pregatea intense manifestari
pentru a celebra o suta de ani de la anexare. Pe acest fond se situeaza actiunile
intelectualilor progresisti, care militeaza pentru afirmarea elementelor romanesti
ramase nealterate de-a lungul vremii.
In perioada 1888-1918, orasul a cunoscut o evolutie puternica, fiind influentat
de construirea caii ferate principale si a celor doua ramificatii: una de la
Vama spre Moldovita si alta de la Pojorata spre Fundu Moldovei, cand se construiesc
numeroase fabrici de cherestea pentru prelucrarea materialului lemnos. Tot acum,
s-a inceput exploatarea subsolului comunei Fundu Moldovei, extragandu-se minereuri
de fier, cupru, plumb, zinc si s-a construit o turnatorie la Prisaca Dornei.
Primul razboi mondial da un nou impuls luptei nationale a romanilor din Bucovina,
in conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, trecand hotarat la infaptuirea
idealului de secole: unitatea nationala.
Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care participa si
numerosi bucovineni, consfinteste hotararea luata la Cernauti, in data de 28
noiembrie 1918, implinirea idealului de unitate a tuturor romanilor. Pentru
realizarea acestui deziderat, au avut loc actiuni pregatitoare in toate asezarile
zonei. Citam in acest sens un fragment din Raportul asupra adunarii nationale
tinute la Fundu Moldovei la 8 noiembrie (stil nou) 1918: ... conform
Constituantei tarii Bucovinei … precum si adunarii nationale districtuale
din Campulung din 4 noiembrie 1918 stil nou … s-a conchiemat pe ziua de
8 noiembrie stil nou adunarea nationala a poporului din aceasta comuna.
Perioada ce a urmat Marii Uniri din 1918 constituie pentru dezvoltarea zonei
o epoca de puternic avant, reconstruindu-se din temelii ceea ce distrusese primul
razboi mondial, urmele luptelor putind fi vazute si astazi in padurile obcinilor
Feredeului si Mestecanisului.
Prin legea de unificare administrativa adoptata la 14 iunie 1925, Bucovina a
fost impartita in 5 judete: Cernauti, Campulung, Radauti, Storojenet si Suceava,
aceasta situatie mentinandu-se pana la 28 iunie 1940, cand partea sa de nord
a trecut sub administratie sovietica.
Intre 1925 si 1950, judetul Campulung, cel mai intins ca suprafata din Bucovina,
a avut urmatoarea impartire administrativa:
una comuna urbana – resedinta: Campulung;
trei comune urbane - neresedinta: Gura Humorului, Vatra Dornei si Vama;
39 comune rurale repartizate in trei plase (plasa Moldova cu 13 comune rurale
cu resedinta la Campulung, plasa Dorna – cu 11 comune rurale cu resedinta
la Vatra Dornei si plasa Humorul cu 15 comune rurale cu resedinta la Gura Humorului).
Existenta orasului Campulung Moldovenesc ca resedinta de judet
a fost curmata de catre noua impartire administrativa legiferata in anul 1950,
dupa model sovietic. Astfel, orasul Campulung devine un simplu orasel inglobat
mai intai in regiunea, si ulterior, in judetul Suceava.
