Muzeul Memorial N. Grigorescu
Exteriorul casei este dominat
de terasa de lemn care se intinde pe toata lungimea etajului, imprimandu-i un
aer cald si intim si amintind de foisoarele caselor taranesti romanesti. Terasa
este sprijinita de console elegante de lemn.
Intrand in hol, te surprinde caldura
atmosferei - care te va insoti pe parcursul intregii case. Scara de lemn te
imbie spre etaj.
Sub casa scarii este amenajat
un colt exotic format din lucrari de factura orientala, colectionate de pictor
in Istanbul in 1873: covoare, arme, vase, masute si cutii pentru pastrarea diferitelor
obiecte de pret, vesminte, papucei, o narghilea. Asezarea obiectelor este asemenea
celei prezentate de artist intr-un tablou surprinzator, plasat de muzeografi
in acest spatiu. Este vorba despre pictura plasata pe peretele din stanga al
holului. Jumatate din compozitie este figurata foarte detaliat, in stilul picturii
academiste a secolului al XIX - lea, cealalta jumatate fiind abia schitata.
Lucrarea se vrea un gest de fronda la adresa celor care il acuzau ca nu stie
a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta ca stiinta dea
desena o avea, dar scopul lui era altul, nu acela de a picta minutios, ci acela
de a sugera numai ceea ce-si propusese.
Acest colt cu obiecte orientale
este recreat pentru a sugera o camera. Inchis pe trei parti de "pereti", acesta
se prezinta ca un spatiu decorativ si aglomerat de forme geometrice. Deja in
acest prim intrand ghicim dimensiunile intregii case si ale celorlalte incaperi.
Totul este la dimensiuni umane, incalzit de lemnul prezent nu numai la scara,
dar si in lambriul peretilor. Inaltimea holului de intrare este diminuata de
scara care ofera accesul la etaj.
Prima incapere de la parter, cea
din dreapta intrarii, era sufrageria in care se incingeau discutii cu prietenii:
B. Delavrancea, Al. Vlahuta, G. Cosbuc, O. Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din
urma este cel care a incurajat, inca din timpul vietii pictorului, ideea infiintarii
unui muzeu „Nicolae Grigorescu”. Aceasta incapere gazduieste una
din variantele de mari dimensiuni ale "Carului cu boi".
Biblioteca artistului este ocupata
acum de piese de mobilier modeste, asa cum ii placea lui sa fie totul, frumos
si modest, nobletea si eleganta stilului fiind sesizabile mai ales in simfoniile
de culori pe care le crea. In corpul de biblioteca de afla diverse volume, de
la cele despre antichitatea greaca si latina pana la literatura franceza a secolelor
XVI – XVIII. Portrete ale membrilor familiei, pastorasi si taranci, ca
si peisajele grigoresciene cu care suntem obisnuiti troneaza pe peretii acestei
incaperi.
Patrundem acum in cea mai mare
camera a casei si cea mai importanta prin activitatea de creatie care se desfasura
aici: atelierul artistului. Este o incapere bine luminata si generoasa in diversitatea
spatiului. Obiectul pe care ti se atintesc ochii este sevaletul pe care sta
sprijinita una din ultimele lucrari ale artistului, neterminata: "La izvor".
Peretii sunt incarcati de picturi ale lui Grigorescu: "Autoportret", "Apus de
soare la Barbizon", "Pastorita stand", "Ciobanas cu turma", "Care cu boi trecand
un vad" etc.
Uriasa tapiserie este probabil
de factura frantuzeasca si dateaza din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier
sunt cumparate de artist din Franta
si se potrivesc foarte bine cu interiorul acesta definit de materialul viu si
cald care este lemnul. Covoarele decorative care atarna pe pereti sunt de factura
orientala si provin din aceeasi colectie pe care si-a format-o artistul la Istanbul.
Adapostind tablouri remarcabile
ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Campina are un alt mare avantaj: acela
de a prezenta o serie de lucrari importante din creatia artistului, in cadrul
initial in care se aflau. Recrearea interioarelor si a casei in intregime este
o idee extraordinara si o placere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai
important artist roman este mai usor de urmarit si privit, de inteles si placut.
Atmosfera te invaluie de la primii pasi in casa si te urmareste mult timp dupa
ce ai parasit-o.
Castelul "Iulia Hasdeu"
In 1893, Bogdan Petriceicu Hasdeu,
"geniu de o inspaimantatoare vastitate", cum il numise Mircea Eliade, dupa marea
suferinta provocata de moartea fiicei sale, Iulia, incepe sa construiasca la
Campina un castel. Ridicat dupa proiectele transmise de Spiritul copilului sau,
in sedintele de spiritism, micul castel este conceput ca un adevarat templu
dedicat memoriei Iuliei. El va fi locul de refugiu al marelui savant, Hasdeu
va petrece acolo tristetea ultimilor ani de viata, inconjurat de tristete si
de neintelegerea contemporanilor sai.
Castelul, a carui constructie
va fi terminata in 1896, dupa moartea savantului, va constitui subiectul unor
tensionate discutii intre legatarii testamentari care vor propune sa-l doneze
Ministerului Instructiunii publice, cu scopul de a-l transforma in muzeu.
Constructia, ce necesita reparatii
inca dinaintea mortii lui Hasdeu, a fost afectat in timpul primului razboi mondial
si din 1924 Ateneul Popular "B.P.Hasdeu" din Campina incearca sa-l preia pentru
restaurare. Din nou lacasul va suporta consecintele celui de-al doilea razboi
mondial si isi va conserva acea stare pana in 1955, cand numele sau va fi inscris
pe Lista Monumentelor Istorice.
Restaurat intre anii 1962-1964,
constructia va adaposti din 9 aprilie 1965, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu", gratie
profesorului de istorie, Nicolae Simache, cel care a fondat aproape toate muzeele
din judetul
Prahova.
Dupa cutremurul din 1977, castelul
intra intr-un lung proces de restaurare si consolidare. Ritmul acestui proces
va fi grabit prin eforturile comune ale Inspectoratului pentru Cultura Prahova,
ale Consiliului Municipal Campina, ale Muzeului de Istorie si Arheologie si
ale Fundatiei "Hasdeu". Astfel, la 17 iunie 1994, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu"
este deschis partial si la 25 februarie 1995, el este pus in intregime la dispozitia
publicului vizitator, desi lucrarile de restaurare nu se sfarsisera.
Vizitatorii pot admira mobilierul,
obiectele familiei Hasdeu, fotografii si documente originale, manuscrise, editii
princeps ale cartilor savantului, colectii de reviste conduse de marele filolog
ori la care acesta a colaborat, tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Sava
Hentia, G.D. Mirea, Diogene Maillart.
Preocuparile spiritiste ocupa, de asemenea, un loc important in ansamblul expozitiei.
Biblioteca Municipala
Cand se vorbeste despre personalitatile
campinene, se mentioneaza frecvent numele a trei mari personalitati: cel al
doctorului C. I. Istrati, al pictorului N. Grigorescu si al savantului B. P.
Hasdeu. De fapt, cei trei nici nu s-au nascut in Campina; s-au stabilit insa
aici cam in acelasi timp.
Dr. C. I. Istrati vine in Campina
in 1890, isi construieste o casa pe un teren imens, viitorul parc amenajat tot
de el, avand un ilustru vecin - pe B. P. Hasdeu. Istrati era in acelasi timp
un apropiat al pictorului N. Grigorescu.
Actuala Biblioteca Municipala
Campina poarta numele ilustrului savant deoarece acesta a infiintat prima biblioteca
publica din Campina in anul 1906 la Scoala de baieti nr. 1. Biblioteca avea
un fond de carte de 4200 de volume, provenite din donatii ale domniei sale si
ale pritenilor - intelectuali ai vremii respective si mari personalitati ale
culturii romanesti.
Doctorul Istrati a fost unul dintre
primii oameni de stiinta romani care prin lucrarile lor originale au dobandit
o frumoasa reputatie pe plan international.
Pedagog talentat, Constantin Istrati
a format numerosi elevi, care au consolidat renumele scolii romanesti de chimie
organica fondate de el. Renuntand la cariera medicala pentru a se consacra studiilor
de chimie, Istrati nu s-a dezinteresat insa de bunul mers al invatamantului
medical si de problemele de sanatate publica.
