Insasi aparitia si dezvoltarea
Campinei ca sat, targ si mai tarziu, oras este legata de aspectele
economice. In chiar actul primei atestari documentare, de la emiterea caruia
s-a implinit pe 8 ianuarie 2003 o jumatate de veac, este pomenit un negustor
campinean care facea comert cu ceara. Valea
Prahovei a fost unul din drumurile comerciale ce legau Tara Romaneasca de
Ardeal, in special de Brasov,
iar Campina a avut in Evul Mediu un puternic rol comercial, aici strangandu-se
diferite produse destinate manufacturilor din Brasov: ceara, miere, peste, lana,
vite, sare, cereale, vin, blanuri, porci, piei de animale etc.
O data cu dezvoltarea comertului, produsele aduse din Ardeal (precum arme, sei,
postavuri, hamuri, cutite, unelte agricole) au determinat aparitia vamii si
targului in Campina, in mai putin de doua secole. Vama de la Campina, asezata
strategic la intalnirea drumurilor si potecilor din munti, va aduce mari venituri
vistieriei tarii, fiind avantajata si de pozitia ei pe drumul cel mai scurt
intre Capitala si Brasov. Pana in anul 1840, an in care vama a fost mutata la
Breaza,
Campina devenise cel mai important punct vamal al tarii din punct de vedere
al incasarilor.
Dupa ce, secole de-a randul, economia locala se limitase la agricultura, pamantul
fiind fertil, odata cu comertul a aparut exploatarea resurselor subsolului.
Sarea se extrage inca din secolul al XIV-lea in ocnele de la Telega, iar la
sfarsitul secolului al XVII-lea si pacura, o bogatie care, peste doua secole,
va face cunoscuta Campina in toata Europa.
La inceputul secolului al XIX-lea existau deja meseriasi, care ulterior au infiintat
primele manufacturi - baza industriei de mai tarziu. Cei mai multi meseriasi
erau bacani, dulgheri, cojocari, croitori, dar economia se baza inca pe comert
si carausie (sarea era transportata de la Telega spre porturile dunarene). Dupa
o perioada de dezvoltare mai lenta (1840-1880), timp in care Campina
fusese declarata totusi oras, urmeaza dezvoltarea economica vertiginoasa din
anii revolutiei industriale romanesti.
Construirea caii ferate Ploiesti
- Predeal
in 1879, impulsioneaza comertul local. Pentru exploatarea resurselor s-a dat
in folosinta in 1883 si calea ferata Poiana - Telega, continuata cu o cale ferata
ingusta, forestiera, ce servea la transportul lemnului de pe Valea Doftanei.
Pe aceasta cale ferata se aducea si sarea din ocnele de la Telega. Tot atunci
apar primele unitati industriale: fabrica de stofe, atelierele mecanice, doua
turnatorii.
Adevaratul avant economic se manifesta insa odata cu primele exploatari moderne
ale titeiului, realizate dupa 1880 de catre Dumitru V. Hernia, un intreprinzator
particular, considerat astazi ""pionierul"" petrolului campinean.
In partea de sud a orasului, pe platourile Bucea si Gahita, vor aparea numeroase
puturi si sonde de exploatare din care, la inceput, se extrageau zilnic 7-8
tone de petrol. Veniturile realizate ii vor aduce lui Hernia o fabuloasa avere
pana in anul 1885, anul mortii sale. Un an mai tarziu se construia si prima
rafinarie campineana. Au aparut si alti intreprinzatori, iar capitalul strain
nu s-a lasat mult asteptat. In 1887 s-a inceput saparea sondelor cu mijloace
mecanice.
Exploatarea si prelucrarea moderna a petrolului campinean se datoreaza in cea
mai mare parte societatii cu capital romano-austro-franco-ungar Steaua Romana,
infiintata in anul 1895 la Campina, care va construi in 1897 cea mai mare si
moderna rafinarie din Europa la acea data. In partea sudica a orasului si in
luncile Prahovei si Doftanei a aparut o adevarata ""padure"" de sonde, productia
depasind, incepand din acel an, 50.000 tone anual. Bogatia extraordinara a subsolului
a atras numerosi specialisti din aproape toate tarile Europei. Datorita petrolului,
Campina a devenit un centru cunoscut in intreaga lume.
Apogeul exploatarii ""aurului negru"" il constituie perioada marilor eruptii
naturale libere, de dupa 1907 si pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Eruptiile de petrol din sonde, foarte spectaculoase, duceau insa la importante
pierderi, deoarece producatorii nu erau pregatiti pentru a colecta integral
o asemenea cantitate de petrol brusc eliberata, deseori izbucnind si incendii
devastatoare.
Acesta era peisajul economic al orasului la inceputul secolului trecut, cand
industrializarea isi lasase o puternica amprenta. Dar exploatarea moderna a
petrolului a dus si la dezvoltarea altor ramuri industriale. Au aparut astfel:
atelierele de reparatii de la Poiana, hidrocentrale, termocentrale (una dintre
ele construita in 1905, fiind cea mai mare din tara la acea data), fabrica de
acid sulfuric (1907). S-a amenajat gara Campinita pentru incarcarea produselor
petroliere, s-au construit conducte de petrol spre Giurgiu
si Constanta.
O a doua mare societate care a influentat destinele petrolului campinean a fost
Astra Romana (cu capital romano-anglo-olandez, filiala a concernului Shell)
intemeiata in 1910, anul celei mai mari productii de petrol a Schelei Campina
(333.382 tone), aceasta schela fiind una din cele mai cunoscute din Europa.
Perioada capitalista interbelica a reprezentat cel mai important progres economic
al orasului de pana atunci. S-au modernizat unitati industriale precum Atelierele
Centrale, care produceau utilaje pentru extractia petrolului, s-a introdus in
1929 gazul de sonda pentru uz casnic, iar prelucrarea petrolului a devenit principala
activitate industriala (in 1936 Rafinaria a prelucrat 1.360.000 tone). Criza
anilor 1929-1933 a afectat si economia campineana, iar al Doilea Razboi Mondial
a pus capat erei industriale a ""aurului negru"", rafinaria si schela fiind
bombardate de aliati.
O noua perioada de dezvoltare, mult mai complexa, a inregistrat economia campineana
in anii 50-70. Vechile Ateliere Centrale (A.C.C.-ul) au devenit Uzina Mecanica,
cunoscuta la nivel national si international. Atelierele Poiana Campina au devenit
Intreprinderea de Reparatii Motoare Grele si Instalatii Petroliere (I.R.M.G.I.P)
solicitata de asemenea in toata tara. Una din vechile turnatorii, modernizata,
a devenit Uzina ""Neptun"". Au aparut noi obiective, precum I.P.T. (Intreprinderea
de Piese Turnate, actuala Turnatorie Centrala), I.R.U.E.A.R (Intreprinderea
de Reparatii Utilaj Electric Automatizari si Radio), ""Energopetrol"", Intreprinderea
de Echipament Electric, ""Electromontaj"", I.R.A. (Intreprinderea de Reparatii
Auto).
Pentru cercetarea in industria
petrolului s-a infiintat Laboratorul Central de Cercetari Stiintifice (ulterior
I.C.P.P.G. – Institutul de Cercetari si Proiectari de Petrol si Gaze,
actualmente I.C.P.T. – Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice).
Pe langa aceste mari uzine au aparut si fabrici, cum sunt cele de cherestea
si mobila, de ciorapi (cunoscuta azi in toata tara) precum si numeroase unitati
ale industriei usoare, astfel incat s-au conturat adevarate platforme industriale
in estul su sudul orasului.
Ultimii 15 ani au adus modificari radicale in economia campineana, trecandu-se
din nou la capitalism. Procesul este insa anevoios. Dintre urmarile imediate,
se observa diversificarea ramurilor economice, industria grea pierzand teren
in fata celei usoare, a serviciilor si a comertului.
Dintre marile unitati ale orasului au supravietuit si sunt in continua transformare:
Steaua Romana, Petroutilaj, Uzina Mecanica (actualul ""Sterom""), Uzina Neptun,
I.R.A., Turnatoria Centrala Orion, Fabrica de Ciorapi Elca, Arta Lemnului (fabrica
de mobila), dar in peisajul economic au aparut si alte societati cu capital
mixt sau privat: Confind, Fibec, Energopetrol, Micron, Edilconst, Electromontaj,
precum si numeroase banci si firme mici si mijlocii - semn al dezvoltarii continue
a urbei.
