Cele mai vechi descoperiri arheologicedin
zona Marghitei dateaza din epocile de piatra, bronz si fier.
Dupa crestinarea ungurilor, in anul 1000 dupa Hristos, prin regele Stefan cel
Sfant, aceste tinuturi ajung sub stapanirea regatului ungar. Legendele care
au strabatut timpul spun ca, prin anul 1200 dupa Hristos, un grup de oameni
traiau organizati langa raul Barcau, consolidand bazele unei
asezari. In marea invazie a tatarilor din anul 1241 asezarea a fost trecuta
prin foc si sabie, iar mare parte a populatiei a fost ucisa ori dusa in robie.
Au scapat doar cei care s-au adapostit in padurile din imprejurimi.
Dupa trecerea invaziei, oamenii
s-au intors in vechiul loc, unde si-au refacut casele arse si au inceput sa
se ocupe cu agricultura si pastoritul. Se spune ca pe atunci imprejurimile Barcaului
erau pline cu campuri de margarete. Documente vechi spun ca numele asezarii
a avut, de-a lungul vremii, trei variante: Marghiureta, Margitfalva si Marghita.
Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice ca ele
vin de la campurile de margarete, in timp ce alta sustine ca localitatea, aflandu-se
vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numita Margit, a luat numele
acesteia. Unii istorici sustin ca numele orasului Marghita provine de la o mica
bisericuta cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat pe aceste meleaguri
cu cateva secole in urma.
In secolul XIV, Marghita
devine centru de mosie feudala maghiara si o gasim atestata documentar in 1332
sub numele de Margitfalva. In anul 1376, regele Ludovic cel Mare al Ungariei
acorda Marghitei dreptul de a tine targuri, ceea ce face ca
localitatea sa cunoasca o dezvoltare economica, devenind un important targ.
Vreme de cateva sute de ani, localitatea s-a aflat in proprietate regala maghiara
sau a unor familii nobiliare. In timpul feudalismului, in aceasta zona au loc
unele framantari sociale, cum au fost cele din anii 1467 si 1514.
La inceputul secolului XVI, ostile
otomane se revarsa spre centrul Europei, cucerind Belgradul in 1521. Dupa infrangerea
ungurilor la Mohacs, in 1526, regatul maghiar devine pasalac turcesc, situatie
in care ajunge si Bihorul. Localitatea ramane un important centru agricol si
comercial. In anii 1710 si 1739 ciuma loveste Marghita, decimand
populatia.
O data cu slabirea puterii turcesti,
Marghita trece sub stapanirea Imperiului Austro-Ungar.Un mare
incendiu a distrus aproape jumatate din localitate. Anul revolutionar 1848 a
fost marcat si la Marghita de puternice framantari sociale
ale populatiei locale. Desi infranta, revolutia a avut urmari importante pentru
Marghita. Iobagia a fost desfiintata. Acest lucru a dus la
transformari esentiale in viata economica si sociala a localitatii. Creste numarul
manufacturilor si se diversifica productia, iar targurile se tin saptamanal.
Ziua de vineri a fost stabilita atunci drept zi de piata. In anul 1852, Marghita
ajunge domeniu al Abatiei de Molk din Austria, care construieste aici un castel
impunator. Noul proprietar a favorizat dezvoltarea localitatii, amplificand
viticultura, cultura cerealelor si pomilor fructiferi.
Dupa terminarea primul razboi
mondial, odata cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, cand Transilvania
s-a alipit tarii mama, Tara Crisurilor, inclusiv Marghita,
ajunge parte integranta din Romania Mare. In secolului XX, localitatea Marghita
cunoaste o intensa dezvoltare a mestesugurilor. O data cu aceasta dezvoltare
apar ateliere de cizmarie, croitorie, tamplarie, ceramica.
Perioada interbelica, 1918-1940,
Marghita se consolideaza ca centru comercial si de productie. In anii 1920,
localitatea numara aproximativ 7.000 de locuitori romani, maghiari si evrei.
Marghita era cunoscuta mai ales prin targurile care se organizau saptamanal.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Dictatul de la Viena din august
1940 aduce Marghita sub ocupatie fascisto-horthysta. In perioada 1940-1944,
circa 1.700 de evrei au fost deportati in lagarele de concentrare naziste. La
20 octombrie 1944, in urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberata de trupele
romane si sovietice si a revenit in teritoriul Romaniei.
Dupa marea revolutia din anul
1989, care a dus la prabusirea regimului comunist, a inceput procesul de privatizare,
s-au inapoiat pamanturile. S-au infiintat mai multe societati comerciale private.
Multi oameni si-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice,
interzise de comunisti timp de cinci decenii, isi fac din nou simtita prezenta.
