Barladul reprezinta
un nume si o asezare cu adanci rezonante in istoria poporului roman, existenta
sa pierzandu-se in negura vremurilor apuse si impartite de istorie in epoci
de mii si zeci de mii de ani.
Numeroase marturii scoase la iveala de catre arheologi, atat in perimetrul asezarii
actuale, cat si in imprejurimi, confirma existenta milenara a stramosilor nostri
pe aproape intreaga scara evolutiva a istoriei.
Intelegerea si interpretarea unor
factori si a unor fenomene istorico-geografice, au creat adesea controverse
in randul cercetatorilor care, insa, n-au putut contesta existenta milenara
a asezarii. Asadar, putem spune ca Barladul face parte din
categoria asezarilor omenesti prin care istoria si-a creat un drum pe care l-a
marcat cu destule si veridice repere si marturii materiale, drum al carui inceput
il putem localiza, cu siguranta, in epoca neolitica, ba putem spune, chiar in
preistorie (paleolitic).
Bine evidentiate prin culturi
materiale sunt epocile: neolitic (cultura Starcevo-Cris) din mileniul V –
IV in.H); sfarsitul epocii bronzului (Cultura Noua); prima perioada a fierului
(Hallstatt) si a doua perioada a fierului ( La T??ne); epoca prefeudala
(sec. IV-V. d.H. – Cultura Santana de Mures).
Trecand, asadar, succinct, peste
sirul epocilor istoriei vechi, bine reprezentate in salile Muzeului
local Vasile Parvan, Barladul, ca asezare atestata
documentar, poate fi semnalata, cu siguranta, in anul 1401, cand, la 28 iunie,
domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, emite un act de danie in care, printre
martori figureaza si un boier, pe nume Negrea din Barlad.
Acelasi domnitor acorda negustorilor lioveni, la 6 octombrie 1408, un privilegiu
comercial in care, de asemenea, este pomenit numele Barladului.
Si alte documente, din perioada
imediat urmatoare, vin sa confirme existenta Barladului.
Este vorba de doua documente diplomatice externe: tratatul de la Lublau si un
altul care confirma prezenta unei delegatii din Barlad, la
consiliul ecumenic de la Constanta.
Este adevarat ca s-au mai formulat
si alte puncte de vedere care s-au dovedit a fi neconludente. Este vorba de
Diploma barladeana din 1134, precum si de un act datand din
1374 si publicat de B.P. Hasdeu, la sfarsitul secolului trecut si fata de care
istoricii au diverse pareri. De asemenea, este controversata si Cronica
rusesca Ipatievskaia in care se mentioneaza, la 1174, existenta unei
formatiuni statale in sudul Moldovei, a berladnicilor cu centrul
la Barlad.
Se poate aprecia ca geneza orasului
Barlad s-a desfasurat intr-o perioada mai indelungata, dar
saltul calitativ spre cristalizarea vietii urbane s-a produs la sfarsitul secolului
al XIV-lea. Aparitia si dezvoltarea timpurie a targului Barlad
au fost determinate de asezarea sa la rascrucea unor importante drumuri comerciale
care faceau legatura intre centrul si nordul Europei cu lumea Bizantului si
cea a Orientului.
Intensa activitate mestesugareasca
precum si asezarea geografica a localitatii au favorizat dezvoltarea timpurie
si intensificarea unei apreciabile activitatii comerciale. In timpul domniei
lui Stefan cel Mare, la Barlad se afla resedinta vornicului
Tarii de Jos a Moldovei.
Aici a functionat, temporar, Cancelaria
domneasca de unde Stefan a emis unele documente privitoare la Targul
Barladului.
Si tot aici, in urma bataliei cu turcii din ianuarie 1475, Stefan construieste
o fortificatie din pamant cunoscuta sub denumirea de Cetatea din Pamant
de la Barlad, situata in partea estica a targului, in lunca raului
Barlad, avand rolul de a stavili puhoiul turcesc asteptat a
se reintoarce pentru a-si lua revansa pentru infrangerea de la Vaslui.
Documentele atesta si prezenta
altor domnitori la Barlad (Petru Rares, Petre Schiopul, Alexandru
Lapusneanul, etc).
Printre constructiile care au dainuit peste timpuri, ajungand pana in zilele
noastre, despre a caror existenta stau destule marturii documentare, este Biserica
Domneasca, amplasata in actualul Centru Civic al orasului si
a carei constructie dateaza din timpul domniei lui Vasile Lupu. Aceasta a suportat
mai multe reparatii si modificari in urma puternicelor cutremure care au avut
loc de-a lungul timpurilor.
Orasul Barlad
a fost devastat si distrus in repetate randuri de hoardele navalitoare ale tatarilor
si turcilor, precum si a cazacilor si polonilor. Asupra lui s-au abatut mai
multe incendii devastatoare, inundatii cumplite si, nu in ultimul rand, zguduiri
telurice de mare intensitate care nu o data, l-au facut una cu pamantul. De
fiecare data insa, asezarea a renascut din propria ei cenusa astfel ca, in a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, orasul
Barlad isi reia locul de centru comercial si administrativ
din sudul Moldovei.
Secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei de la 1848 deschid un nou capitol
in evolutia istorica a Barladului.
Ideile revolutionare care au
cuprins intreaga Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea, si-au gasit un larg
rasunet in randul barladenilor in fruntea caroara se aflau Al.I. Cuza, Ion Cuza,
Grigore Cuza, Iordache Lambrino, Gh. Sion, etc… al caror principal scop
erau prefacerile politico-sociale, specifice Moldovei si, in primul rand, Unirea
Moldovei cu Tara Romaneasca.
Infaptuirea Unirii
a fost obiectivul de lupta care a insufletit masele, in fruntea carora se aflau
cele mai prestigioase personalitati din Barlad, printre care: Manolache Costache
Epureanu, Ioan Popescu, Iorgu Radu si altii, care au creat acea atmosfera finalizata
prin dubla alegere ca domnitor a lui Al.I.Cuza, fiu al Barladului…
Dupa infaptuirea Unirii
din anul 1859, orasul Barlad cunoaste o dezvoltare pe multiple
planuri, alaturi de celelalte orase ale tarii.
Rolul insemnat pe care l-a jucat Barladul este reflectat si in avantul pe care
il cunoaste dezvoltarea culturii. Astfel, la 1 decembrie 1832, ia fiinta prima
scoala de baieti din Barlad.
Primul pas in invatamantul secundar
este facut la 2 octombrie 1846 cand ia fiinta Clasul real Gh. Rosca
Codreanu. In anul 1858, Clasul real Codreanu se transforma
in gimnaziu, Barladul fiind singurul oras din Moldova, cu exceptia
Iasului, in care functioneaza o scoala de acest nivel. In anul 1864 gimnaziul
se transforma in liceu, Barladul numarandu-se printre primele
orase din tara in care se infiinteaza o asemenea institutie de invatamant secundar.
Presa locala numara peste 150
de periodice in a doua jumatate a secolului XIX-lea si pana in primele decenii
ale sec. XX. Primul spital public se inaugureaza in anul 1838 prin contributia
obsteasca si danatiile unor intelectuali barladeni. In anul 1909, profesorul
Stroe Belloescu doneaza orasului o cladire, construita pe cheltuiala proprie,
cu destinatia testamentara de a fi folosita pentru adapostirea unei biblioteci
publice si a unui muzeu.
In anul 1914, un grup de intelectuali
barladeni in frunte cu profesorii de la Liceul Codreanu se
constituie in Comitetul de fondare a muzeului barladean, muzeu care isi inaugureaza
activitatea cu o pinacoteca si o expozitie de istorie. Printre societatile cultural-literare
existente in Barlad, se numara si Academia Barladeana,
infiintata in anul 1915 de un grup de intelectuali, in frunte cu poetul George
Tutoveanu, Toma Chiricuta si Tudor Pamfilie.
Activitatea teatrala barladeana
debuteaza in a doua jumatate a secolului XIX. Aici a existat o cladire a teatrului
unde, incepand cu anul 1860, trupe de actori conduse de M.Millo, Al. K.Robescu,
etc. au prezentat spectacole teatrale… In primele decenii ale secolului
al XX-lea a existat un Ateneu Popular si un teatru Muncitoresc a caror activitate
a facut posibil ca, in anul 1955, sa ia fiinta Teatrul de Stat V.I.Popa
care functioneaza si azi.
Dupa anul 1948, Barladul
este supus unor mari si profunde transformari socio-economice si culturale.
Se va construe mult, atat spatii de locuit, cat si obiective industriale. Dar,
acest proces constructiv va fi insotit si de mari distrugeri evidentiate prin
demolarea, in foarte multe cazuri nejustificata, a unor monumente arhitectonice
de certa valoare.
Astazi, Barladul
se afla intr-un process de tranzitie de la o societate socialista la una capitalista,
proces inceput imediat dupa producerea evenimentelor din luna decembrie a anului
1989, dar insotit de un accentuat declin economic si cultural.
