Despre Talmaciu
Amplasat la 18 km departare de orasul Sibiu, la confluenta raurilor Sadu si Cibin, orasul Talmaciu (ce a capatat actualul statut abia in anul 1989) a fost mentionat documentar pentru prima data in anul 1370 (desi urme ale locuirii acestuia dateaza din paleolitic) , sub numele de castrum Lanchron (Landeskrone-coroana tarii) .
Talmaciu a purtat si alte denumiri: Tolmach, Tolmacz, Tholmatsch, iar mai apoi Talmesch.
Fortificatia se ridica, azi, sub forma de ruine, pe o inaltime ce domina Valea Oltului, la intrarea raului in defileul Turnu Rosu. in scurta sa existenta, cetatea din Talmaciu nu a reusit sa stavileasca incursiunile otomane, dinspre tara Romaneasca. Pierzandu-si rolul strategic, a fost demolata din dispozitia lui Matei Corvin, in anul 1489 si totusi, asezarea este una plina de istorie si de legende.
Una dintre acestea a fost pusa in circulatie de preotul Johannes Lebel, de la biserica evanghelica din Talmaciu. Potrivit acestuia, intemeierea localitatii ar fi avut loc dupa distrugerea Ierusalimului de catre Titus, cand un grup de evrei bogati, ar fi ajuns pe meleagurile Daciei. Aici, ei l-au rugat pe Decebal sa le daruiasca un loc de asezare. Avand nevoie de bani pentru luptele cu romanii, regele dac a acceptat cererea evreilor. Asa a luat nastere asezarea care a primit numele de Talmud, de la cartea religioasa a evreilor.
O alta legenda, spune ca un anumit grof, Nicolaus din Flandra, auzind, la intoarcerea dintr-o cruciada, ca tinuturile si mosiile sale au fost distruse, a cerut regelui Geza al II-lea ca impreuna cu familia si cu alti colonisti sa se stabileasca la Talmaciu. I s-a incuviintat acest lucru, singura conditie impusa fiind aceea ca impreuna cu militarii condusi de un anumit Dobo, sa pazeasca trecatoarea. Aici s-au asezat ulterior si mestesugarii sasi (care au si condus destinele asezarii pana in 1938) intemeindu-si gospodarii si aducand cu ei, in agricultura intreaga stiinta din apus.
Bombardat de 7 ori in al doilea Razboi Mondial, mica localitate si-a revenit cu multa dificultate. Potentialul economic al localitatii a atras forta de munca din Moldova si Oltenia, astfel ca, dupa reorganizarea teritoriala a tarii, Talmaciu a devenit un important centru industrial, specializat in industria usoara (exista si azi o filatura de bumbac) si prelucrarea lemnului. Pana in 1918 romanii din Talmaciu nu au avut biserica si nici scoala in localitate. Abia in 1938 incepe construirea bisericii ortodoxe cu hramul Sfantului Nicolae, care va fi terminata in 15 august 1942. In Talmaciu exista azi o scoala generala si Grupul scolar Economic "Johannes Lebel", precum si o alta scoala generala in satul apartinator, Talmacel.
Aici, se pastreaza o traditie ale caror ecouri au depasit demult granitele tarii. E vorba de "Udatul Ionilor", sarbatoare desfasurata an de an in data de 7 ianuarie (Sf. Ioan Botezatorul) , cand toti cei care poarta numele respectivului sfant, sunt inmuiati la picioare in apele curgatoare din sat, laolalta cu preotul si primarul asezarii.
