Urme ale locuirii acestor meleaguri
au fost gasite inca din preistorie, si anume din paleolitic. La Saliste
au fost gasite numeroase vestigii arhelogice datand inca dinaintea imperiului
roman. Desi a suferit influente romane, zona se deosebeste de oricare alta prin
aceea ca a pastrat specificul portului, in Saliste elementele portului pastrand
90% din portul dacilor de altadata.
Izvoarele istorice scrise dateaza
odata cu atestarea existentei Cnezatului Marginei, fixat pe
cetatea Sibiel si continua cu Scaunul Salistii,
se confunda cu Tara Amlasului, devenita Plasa Saliste.
Continuitatea in aceasta zona
a fost neintrerupta. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1354,
cu denumirea de Nogfalu, in ungureste, sau Grossdorf,
in nemteste, Magna Villa, in latina, ceea ce inseamna Localitate
Mare, fapt ce vorbeste despre dimensiunea si activitatea existente
aici. Mai tarziu, in 1383 in documente figureaza denumirea Magna Villa Valachiealis,
in traducere Marele sat al Romanilor.
Evul Mediu si Epoca Moderna au
reprezentat perioade in care salistenii au avut de luptat pentru
apararea drepturilor nationale. Salistea a facut parte din
satele ce apartineau cetatii Salgo (1322), iar mai tarziu din Ducatul Amlasului,
stapanit, de la Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, de domnii Tarii Romanesti.
Dupa 1485 si pana in 1876, a devenit componenta a celor sapte judete ale Universitatii
sasesti si obligata la numeroase dari si obligatii feudale.
Faptul a declansat miscari sociale
ample, conduse de tarani din zona. Cea condusa de Oprea Miclaus si de preotul
Moise Macenic din Sibiel, a ramas in analele istoriei si ale
bisericii, prin canonizarea lor ca sfinti la Catedrala Reintregirii din Alba
Iulia. Militantii au ajuns pana la imparateasa Maria Tereza in sustinerea cauzei
lor. Atat ei, cat si preotul Ioan din Gales, care s-a alaturat cauzei lor, si-au
sfarsit zilele in inchisoare, la Viena.
Inceputurile feudale din aceasta
zona au condus la numeroase conflicte si revolte impotriva patriciatului sasesc
din Sibiu, ce exercita presiuni asupra locuitorilor romani din scaunul Saliste.
Saliste a fost
mai tarziu unul dintre centrele rezistentei romanilor ortodocsi fata de Unirea
cu Roma, initiata de habsburgi in 1700.
Revolutia de la 1848 – 1849,
Miscarea Memorandista precum si toate manifestarile nationale ce au condus la
Unirea Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918 i-au gasit pe salisteni
implicati in cursul evenimentelor. Ca reprezentant pricipal al salistenilor
participanti la revolutie l-au avut pe Dionisie Romano, om de cultura si episcop
de Buzau, care a ramas ca o figura proeminenta in istoria culturii romane, prin
scolile infiintate si prin lucrarile scrise.
In secolele XVIII - XIX, Saliste
devine un important centru mestesugaresc, comercial si cultural al Marginimii.
Repere in timp pe scurt
1774 - Rascoala taranimii impotriva municipalitatii sasesti din Saliste
1877-1878 - Participarea salistenilor la Razboiul pentru independenta
1892 - Participarea salistenilor la memorandum
1907 - Marea rascoala taraneasca din
2003 - Saliste devine oras
