Orasul Jibou
face parte din tinutul Somesului, stravechi tinut romanesc, documentele istorice
continand multiple dovezi ale existentei asezarii de-a lungul veacurilor.
Prima atestare documentara a Jiboului dateaza inca din anul
1205, sub numele de Chybur. Dintre numeroasele denumiri pe
care le-a purtat Jiboul, sunt demne de luat in seama Villa
in 1219 si Oppidum in 1564, care atesta importanta localitatii
in acele vremuri.
Localitatea Jibou
poate fi considerata mai veche decat prima sa atestare documentara, tinand cont
de faptul ca drumul roman care lega castrul de la Tihau cu cel de la Porolissum,
trecea prin hotarul ei. Dezvoltarea localitatii Jibou a continuat
in epoca feudala, dar a avut de suferit de pe urma invaziilor turcesti cum au
fost cele din 1610 sau 1665.
Un rol foarte important in evolutia
Jiboului a avut-o familia Wessel??nyi, care a construit
aici un castel inca in anul 1584, din care in zilele noastre
se mai pastreaza doar urmele de fundatie. Constructia actualului castel in stil
baroc, unul din cele mai frumoase din Transilvania, a inceput in anul 1778 si
a durat mai bine de 30 ani. Cel mai de seama reprezentant al acestei familii
a fost contele Wessel??nyi Mikl??s Jr., care a trait intre 1796-1850.
A luptat pentru eliberarea iobagilor, fiind considerat liderul opozitiei nobiliare
maghiare reformatoare, care lupta impotriva conservatorismului monarhiei de
Habsburg.
Pe mosia acestei familii, in
toata aceasta perioada au fost introduse o serie de metode moderne de lucru
a pamantului, s-au adus vite si cai de rasa, a inceput furajarea in stabulatie
a animatelor, s-au tinut concursuri de cai si s-a organizat dresajul cainilor,
in urma foarte bunei organizari a activitatii de pe mosie, fortele de productie
s-au dezvoltat necontenit si s-a extins schimbul de produse cu alte regiuni.
Rezultatul acestora a fost introducerea noilor relatii de productie capitalista,
atat pe mosie, cat si in asa-zisa industrie formata din atelierele mestesugaresti,
cateva fabrici de mici dimensiuni, dintre care cea mai importanta a fost cea
de caramida si din morile de pe Valea Agrijului.
In anul 1890 are loc inaugurarea
caii ferate Dej-Jibou-Zalau, iar peste cativa ani spre Baia Mare, a facut ca
Jiboul sa devina un important centru feroviar. Prin dezvoltarea
ramurilor industriale si construirea caii ferate a crescut numarul salariatilor
si al muncitorilor. Cu toate acestea, agricultura a ramas ramura de baza a economiei,
mai ales dupa introducerea culturilor alternative si folosirea masinilor agricole.
Sfarsitul secolului al XIX-lea
in Jibou s-au stabilit si multe familii de evrei, care au facut
sa creasca rolul de schimb al localitatii. Ocupatia de baza a evreilor fiind
comertul, ei au deschis o serie de magazine.
Locuitorii Jiboului
au luptat mereu pentru obtinerea unei vieti mai bune. Documentele vremii atesta
ca locuitorii de aici au participat la Rascoala de la Bobalna din anul 1437
si la cea condusa de Gheoghe Doja din 1514. Nu au lipsit nici
formele de lupta impotriva asupririi prin haiducie si rascoale locale, care
au fost semnalate atat in secolul al XVII-lea, cat si in secolul al XVIII-lea.
in timpul rascoalei conduse de Horea, Closca si Crisan
din anul 1784 si in perioada revolutiei de la 1848, iobagii din Jibou
au fost alaturi cu gandul si cu faptele de ceilalti locuitori exploatati din
asezarile transilvanene, indiferent de nationalitate. La marele act al desavarsirii
statului national unitar roman din 1decembrie 1918, au participat si delegati
din Jibou, in frunte cu Gheorghe Petruca. In 16 octombrie 1944
intra in Jibou armata romana si elibereaza localitatea.
Incepand din 1950, Jibou
devine resedinta de raion, apartinand regiunii Cluj, statut pe care il pierde
in anul 1960, atunci cand resedinta de raion devine orasul Zalau. In urma noii
organizari administrativ-teritoriale a tarii din 1968, Jibou este declarat
oras.
In cei peste 30 de ani de viata
urbana, Jiboul a cunoscut o dezvoltare pe toate planurile:
economic, social, edilitar-gospodaresc etc. Noul statut urban s-a impus in viata
si activitatea oamenilor. S-au inaltat numeroase blocuri de locuinte, s-au modernizat
principalele cai de acces, s-au amenajat trotuare si spatii verzi, s-a reinnoit
aproape intregul vesmant arhitectonic al asezarii.
Jiboul a candidat
pentru a deveni localitatea de resedinta a judetului Salaj. N-a fost sa fie
asa, dar tot a reusit, cu forte si resurse proprii sa se ridice pe scara dezvoltarii
sale. Respectand adevarul, saltul, economic si social efectuat este considerabil
sub aspectul dimensiunilor si proportiilor realizate.
S-a construit mult pe verticala
unei dezvoltari moderne, valorificandu-se in cel inalt grad traditia si specificul
zonei. Exista o anume spiritualitate caracteristica oamenilor, care s-a conservat
firesc in echilibrul devenirii localitatii, incet, dar sigur, imaginea Jiboului
se schimba continuu, devine mai dinamica, mai atragatoare. Face parte, cu siguranta,
din orasele cu certa vocatie constructiva, pentru care devenirea inseamna, inainte
de toate putere economica, frumusete morala si spirituala a locuitorilor .
