Cimitirul Vesel Sapanta
Cimitirul Vesel
a fost, pentru mai mult de 50 de ani, creatia sculptorului Stan Patras, artist
de prestigiu in domeniul arhitectural, traditie mostenita in generatia sa din
tata in fiu. La inceput el a sculptat in jur de 10 cruci pe an. Metoda muncii
sale s-a pastrat si in ziua de astazi. Lemnul de stejar a constituit pentru
Patras materialul ideal pentru sculptura, el ramanand si in societatea contemporana
martorul elementelor specifice ale culturii: motivele geometrice precum si basorelieful.
Culoarea albastra a acestor creatii originale este un simbol al sperantei si
libertatii.
In anul 1934 sculptorul a inceput
sa scrie epitafuri pe cruci. De multe ori acestea cuprindeau un scurt poem scris
la persoana intai, plin cu arhaisme, fraze caracteristice regiunii respective,
nelipsind insa, erorile de scriere. Se remarca de asemenea caracterul filozofic
al creatiei sale unde se observa o antiteza intre relativitatea mortii si caracterul
dinamic al vietii, argumentul principal sugerat fiind evadarea din neant prin
arta. Intreaga viata a satului este in stransa legatura cu acest cimitir.
Intreaga populatie a Sapantei,
de la pastori, fermieri si padurari la doctori si muzicieni a pastrat de-a lungul
timpului vii traditiile si obiceiurile sacre ale comunitatii avand o contributie
majora la dezvoltarea culturii si a constiintei nationale, a memoriei colective,
creandu-se astfel o atmosfera vesela si nu in ultimul rand o noua conceptie
asupra existentei pe fondul melodios al imnului vietii. Spiritul creativ al
lui Stan Ioan Patras a facut ca acest monument al Sapantei, Cimitirul
Vesel, sa fie si astazi un vestigiu al culturii si civilizatiei romanesti.
Continuatorul traditiei lui Patras
este acum Dumitru Pop. Nascut intr-o familie saraca, el a studiat cu Patras
inca de cand avea noua ani, petrecandu-si vacantele sculptand in miniatura cruci
si fresce. Avand o vocatie deosebita pentru scoala el a studiat un timp la Timisoara,
intorcandu-se apoi in Sapanta in 1977, dupa moartea lui Stan Ion Patras, traind
si desfasurandu-si activitatea in umbra maestrului sau, locuind de asemenea
si in casa acestuia.
Aruncand o privire de ansamblu
asupra imaginii Cimitirului Vesel din Sapanta ne putem forma
o parere proprie cu privire la traditiile locuitorilor acestei regiuni. Desi
s-ar parea ca sobrietatea este caracteristica principala a acestui monument
istoric si cultural, in realitate elementul definitoriu al acestei creatii il
reprezinta caracterul divin al acesteia. Inzestrat cu o deosebita forta creatoare
Stan Ion Patras a reusit sa transforme un loc aparent pustiu in care timpul
s-a oprit in loc intr-un simbol al creatiei divine.
Talentul, ingeniozitatea si mai
ales munca sunt calitati incontestabile ale acestui maestru al arhitecturii
el reusind in cele din urma sa atribuie o semnificatie filozofica creatiei sale
potrivit careia viata reprezinta un timp al creatiei in care elementele cadrului
natural isi aduc din plin contributia, ele simbolizand legatura stransa dintre
om si natura, legatura evidentiata de asemenea si in operele marilor scriitori
precum si in numeroase balade populare.
Legatura dintre om
si Dumnezeu este sugerata insasi prin obiectul creatiei, crucea,
care asemenea unei embleme a dreptatii si armoniei insoteste locuitorii Sapantei,
asigurandu-le nemurirea. Promovarea de catre Ion Patras a unor noi ramuri ale
culturii, arhitectura si sculptura, va face din Sapanta atat
un loc de atractie turistica cat si un centru cultural important in regiune.
Analizand indeaproape mesajul
emanat de acest grandios monument observam ca nu intamplator cei doi factori
care marcheaza existenta, viata si moartea, sunt reliefati printr-o creatie
arhitecturala. Astfel, durabilitatea unei constructii din piatra sau a unei
sculpturi in lemn da peisajului o nuanta atemporala iar realizarea acestei opere
de o fiinta umana semnifica dainuirea in timp a omului prin propria sa creatie.
Prin toate aceste caracteristici
Cimitirul Vesel din Sapanta va reprezenta
intotdeauna un exemplu definitoriu al dezvoltarii culturii pe teritoriul Romaniei,
ridicand totodata si prestigiul locului pe care a fost ridicat.
