Cadrul
fizico-geografic si bogatele
resurse naturale existente in zona Baia Mare
au oferit din
cele mai vechi timpuri conditii prielnice pentru comunitatile
umane. S-au gasit
dovezi ca acest teritoriu a fost locuit de oameni primitivi
inca din paleoliticul
superior.
In epoca bronzului este semnalata prezenta tracilor din care
s-au desprins mai
tarziu geto-dacii. Bazinul baimarean a facut parte din marele
stat dac centralizat
si independent creat de Burebista. Vastul material etnografic,
folcloric si
lingvistic, precum si dovezile arheologice si istorice ne
confirma etnogeneza,
vechimea si continuitatea statornica a romanilor pe aceste
meleaguri.
Primele informatii scrise cu privire la Baia
Mare ne infatiseaza
un centru minier dezvoltat, cu aspect de oras medieval, cu
forme proprii de
organizare si conducere caracteristica localitatilor libere din
acea vreme,
fiind supus numai autoritatii centrale a statului.
Prima atestare documentara apare acum mai bine de sase secole,
in anul 1329,
cand cancelaria regelui Carol Robert emite un document in care
este pomenit
prima data orasul Baia Mare sub numele de
Rivulus Dominarum.
Cele mai ample informatii despre organizarea administrativa,
eligibilitatea
organelor de conducere si competenta lor ne sunt furnizate de
documentul privilegial
emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou la 20
septembrie 1347.
Intr-un document din anul 1411 este pomenita pentru prima data
monetaria Baia
Mare, unul din cele mai vechi si vestite ateliere de
acest gen din
Transilvania.
In 1446, domeniul Baia Mare, impreuna cu
minele sale este trecut
in proprietatea familiei Corvinestilor, drept rasplata pentru
faptele de vitejie
ale lui Iancu de Hunedoara impotriva invaziei otomane.
Din dispozitia lui a inceput constructia unei catedrale, numita
Sfantul
Stefan, care avea ca anexa un turn impozant,
Turnul Stefan.
In anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare
insemnatate pentru baimareni,
prin care le acorda acestora dreptul de a-si intari sistemul de
aparare cu ziduri
inalte prevazute cu bastioane, santuri si palisade menite sa
preintampine atacurile
din afara. Baia Mare a capatat infatisarea
unei cetati puternice,
fapt ce rezulta si din utilizarea expresiilor de
castrum sau
castellum, adaugate ulterior la numele
localitatii, pentru
a-l evidentia caracterul fortificat.
Anul 1490 a fost un an nefast pentru baimareni. Localitatea a
fost ocupata temporar
de trupele poloneze ale printului Ioan Albert.
In 1526, Baia Mare trece in proprietatea
principelui Ioan Zapolya,
urmand o perioada de decadere a vietii economice a orasului,
datorata unor repetate
dispute, concesiuni si vanzari intre principii
ardeleni.
Anul 1547, este anul infiintarii unei importante institutii de
invatamant, denumita
Schola Rivulina, apartinatoare cultului
reformat. Timp de peste
doua secole, aceasta scoala s-a afirmat ca un adevarat leagan
de cultura, asigurand
pregatirea unui numar mare de slujbasi pentru functii
bisericesti, administrative
si in domeniul mineritului.
In semn de recunostinta pentru anularea unor datorii de catre
Mihai Viteazul,
in anul 1600, arendasul minelor Felician Herbstein a pus sa se
bata la monetaria
din Baia Mare o medalie omagiala din aur cu
chipul domnului
valah, realizand astfel una din cele mai reprezentative efigii
cunoscute in
numismatica.
In anul 1703, vestitul capitan de haiduci Pintea Viteazul
participa cu detasamentele
sale, alaturi de Francisc Rakoczi al II-lea, la lupta de
eliberare a orasului
din mainile austriecilor.
In 1748 autoritatile austriece infiinteaza la Baia
Mare, Inspectoratul
Superior Minier, pentru care s-a construit o cladire adecvata
si o noua monetarie.
1889 este anul aparitiei primului ziar in limba romana,
Gutinul,
publicatie saptamanala cu profil social-literar si economic.
