Localitatea Snagov
Eeste un loc cu multa istorie. Intotdeauna se poate vorbi de o istorie, a locurilor
si persoanelor vizibile: unde s-au dat bataliile, de unde s-au luat resurse si
unde s-au utilizat, a persoanelor care au platit un pret deosebit de mare, o parte
prezentati ca eroi, etc si a locurilor si a persoanelor mai putin vizibile, cunoscute;
Locuri strategice si protejate si persoane, influentatori cheie, care au avut
de multe ori, poate rolurile cele mai importante;
Snagovul poate fi interesant ca loc unde s-au odihnit,
retras, sfatuit, hotatat multe persoane importante, iar actiunile lor
au avut implicatii si consecinte relevante istoric.
Fiecare noua generatie de factori de decizie, odata cu puterea au preluat in
pachet ca infrastructura si ... parti din Snagov.
Iar istoria recenta este mereu rescrisa dupa o perioada suficient de mare de
timp.Calaretul se poate schimba si pretinde diferite istorii. Interesant este
daca am putea afla si versiunea calului - poate mai obiectiva, caci a vazut
poate chiar mai multe, e drept - de sub diferiti calareti.
Prima atestare documentara referitoare la manastire, sub numele de Snagov,
apare in anul 1408, intr-un hrisov al lui Mircea cel Batran: un document scris
in cancelaria voievodului ce intareste satul Ciulnita de pe Buzau manastirii
domniei mele Snagov. Sunt insa pareri ca aici exista un lacas de cult
inca din timpul lui Vladislav I (1364-1379). Un alt hrisov, din 23 martie 1482,
arata ca manastirea stapanea 16 sate si parti de sate, printre care se numara
si Dobroiesti sau Dobrosesti, veche denumire
a actualei comune Snagov.
Sapaturile efectuate insa in insula din nordul lacului, pe care se afla manastirea
Snagov, au scos la iveala unelte si vase din epoca bronzului
si a fierului, morminte de incineratie, denari de argint ai republicii romane,
monede bizantine din secolul al X-lea, toate acestea constituind dovezi sigure
ale unei vieti neintrerupte timp de mii de ani in aceste locuri.
Manastirea Snagov
Cladita pe un ostrov, in partea nordica a lacului Snagov,
Manastirea Snagov a fost un important centru al culturii Tarii Romanesti in
epoca feudala. Prima atestare documentara sub numele de Snagov apare in anul
1408, intr-un hrisov al lui Mircea cel Batran, dar sunt pareri ca aici exista
un lacas de cult inca din vremea lui Vladislav I (1364-1379). De altfel, pe
insula pe care se afla manastirea, sapaturile arheologice au scos la lumina
zilei unelte si vase din epoca bronzului si din cea a fierului, monede romane
si bizantine, care fac dovada unei locuiri vechi si neintrerupte pe aceasta
insula.
Ansamblul manastiresc Snagov, edificat din caramida, era inconjurat
de ziduri puternice pentru aparare, strajuite de un turn inalt de observare
si paza, care servea, in acelasi timp, si ca clopotnita.
Refacuta in 1517-1521 de catre Neagoe Basarab, cand bisericii manastirii i
se da o forma apropiata celei de astazi, manastirea Snagov continua sa reprezinte
un important edificiu si un insemnat loc de convergenta economica si sociala
al timpurilor de atunci.
Din intregul ansamblu arhitectonic de odinioara au strabatut secolele, putand
fi admirate si azi doar una dintre biserici, clopotnita si vestigii ale vechilor
chilii
In interiorul monumentului conservat - care si el a suferit numeroase transformari
si restaurari - se mai pot vedea fresce din secolul al XV-lea, precum si portretele
lui Neagoe Basarab si Mircea Ciobanul.
Dupa unii cercetatori, insusi Vlad Tepes, ucis in 1476 in padurea din preajma
Baltenilor, a fost inmormantat la Snagov.
Faima de care s-a bucurat Snagovul in epoca feudala s-a datorat
si tipografiei instalata aici inca din vremea lui Matei Basarab, in 1643. Cea
mai mare inflorire culturala a cunoscut-o insa in vremea lui Constantin Brancoveanu
- la sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII - cand staret al
Snagovului a fost Antim Ivireanu.
Biserica manastirii Snagovului a detinut numeroase obiecte
de cult si de arta feudala, multe dintre ele fiind conservate astazi la Muzeul
de Arta al Romaniei. In primul rand usa paraclisului, datand de la jumatatea
secolului al XV-lea, care mentine elemente de arhitectura si peisaj executate
cu mult simt artistic.
Se mai pastreaza de la sfarsitul secolului XV un panaghiar de argint aurit,
bogat ornamentat si o anafornita daruita de Radu cel Mare, datand din jurul
anului 1500, un chivot daruit de mitropolitul Varlaam si o catue oferita de
catre Antim Ivireanu
Franz Sulzer, carturar austriac ce a locuit in Tara Romaneasca in timpul domniilor
fanariote mentioneaza ca manastirea Snagovului a servit altadata ca inchisoare
de stat pentru boieri. Fiind inconjurata de ape si paduri dese si intunecoase,
insula facea evadarile dificile si foarte rare. De asemenea, manastirea era
inconjurata cu ziduri puternice, vegheate de un turn care servea drept clopotnita.
In veacul trecut exista un pod care unea insula cu tarmul, insa acesta a fost
ars de turci in timpul unei lupte. Se spune ca podul a ars o zi si o noapte,
intinzand un drum de flacari peste luciul apei.
Pana in zilele noastre se mai pot vedea sub apa verzuie a lacului pilonii rupti
si parliti, caci podul nu a mai fost refacut. S-au folosit de atunci un pod
umblator si barcile cu vasle ale localnicilor din satele apropiate.
In acest loc apa este foarte adanca si numeroase intamplari, legende si povesti,
dar si multe fapte reale amintesc de cazuri in care luntrile si vaslasii au
disparut pentru totdeauna sub ape.
In anul 1853 s-a petrecut o scena infioratoare. Un convoi de soldati care avea
misiunea sa conduca la inchisoarea Snagov mai multi arestati
a sosit spre seara pe malul lacului.
Comandamentul, grabindu-se, a incarcat podul plutitor cu un numar foarte mare
de arestati, inconjurati de ostasi. Pe la mijlocul lacului, podul sfaramat cu
intreaga sa incarcatura s-a scufundat in adancime. Nu a scapat nimeni, deoarece
detinutii erau impiedicati de lanturi si catuse grele, care ii legau unii de
altii si ii trageau la fund, iar soldatii erau ingreuiati de armament si munitii.
O ciudata legenda mai circula si in legatura cu o asa zisa manastire pravalita
in apele lacului. Astfel, batranii din satele Snagovului povestesc ca au auzit
din mosi stramosi ca pe locul manastirii din insula s-ar fi aflat o alta, mai
veche si mai frumoasa. In timpul unei furtuni, lacasul s-ar fi scufundat in
balta cu turla cu tot.
De aceea se spune ca atunci cand bate tare vantul si clatina apele se aude
sunet de clopote iesind din adancuri. Se spune, de asemenea, ca o poarta de
la acea biserica s-a smuls din tatani in timpul furtunii si a plutit deasupra
apei pana spre nordul lacului, unde se afla un vechi schit de maici. Auzind
ca apele au adus la mal o minunata usa cu slove sapate in lemn si pictata cu
sfinti, stareta si maicile au mers si au ridicat-o, punand-o la intrarea lacasului
lor.
Nu se stie nici astazi de unde a provenit acea poarta, dar se poate trage concluzia
ca pe vremea cand Bizantul cadea sub puterea otomana, voievodul Tarii Romanesti,
simtindu-se increzator, puternic si stapan in tara sa, isi putea permite sa
cladeasca un lacas pe care il decora cu aceste frumoase usi sculptate de stejar,
impodobite cu poleieli si ornamente policrome.
