Municipiul Pascani,
este situat in partea de nord-est a Romaniei, pe valea Siretului,
la marginea vestica a judetului Iasi.Comunele Miroslovesti
si Stolniceni-Prajescu marginesc orasul la sud, Ruginoasa si Todiresti la est,
Vanatori si Lespezi la nord, in timp ce la vest acesta este marginit de comuna
Valea Seaca.
In partea de jos a orasului, in
lunca Siretului sunt localitatile suburbane Lunca Pascani
si Blagesti, iar in partea din deal, pe versant localitatile
suburbane Gastesti, Bosteni si Sodomeni. Suprafata municipiului Pascani este
de 75,49 km2.
Numele de Pascani provine se pare de la un anume Oana Pasca,
stapan al acestor locuri in sec. al XV-lea.
Documentele cele mai vechi ale
Pascanilor, incep sirul mentiunilor acestei localitati la 1587-1588
: un act, cu valeatul 7096, emis de Nicoara Soltuzul si cei 12 pargari ai orasului
Baia, priveste vanzarea unui loc, intre movile si intre Siretul Vechi si Siretul
Nou, unde se putea face moara si pod ; intre cei noua martori prezenti la aceasta
vanzare facuta in fata autoritatilor orasenesti din Baia, se afla si Toader
din Pascani si Andreica de acolo si Ionasco de acolo si Lazor de acolo.
De-a lungul timpului asezarea
a avut mai multi stapani. Candva, in prima sau a doua generatie de stapani,
s-au delimitat doua jumatati ale satului, ceea ce inseamna ca au existat, la
un moment dat doi frati care si-au impartit mostenirea parinteasca. Aceste doua
jumatati sunt mentionate in documente, cu stapanii lor, in primele decenii ale
veacului XVII, cand vechile stapaniri s-au tulburat si apoi s-au schimbat cu
totul.
Din cati stapani au avut Pascanii
in veacurile medievale, cei care au insemnat cel mai mult pentru istoria locurilor
si care si-au legat cel mai strans numele de aceste locuri au fost Cantacuzinii.
Primul, care a si intregit asezarea cumparand ambele jumatati de sat a fost
Iordache Cantacuzino.
Stapanirea Cantacuzinilor la Pascani
a durat mai bine de un secol, prin patru generatii ale acestei familii, din
care o ramura insemnata a continuat sa se numeasca – si dupa ce n-a mai
stapanit acel sat, pana in zilele noastre - Cantacuzino-Pascanu : unul dintre
ei, marele logofat Dimitrie Cantacuzino-Pascanu (1789-1862), este ctitorul spitalului
iesean care ii poarta numele.
In vara anului 1774, cand s-a
facut un recesamant cerut de trupele rusesti de ocupatie, Pascanii
erau inca in stapanirea Cantacuzinilor ; sase ani mai tarziu, curtea de acolo
– apreciata ca minunata prin pozitia ei deosebita - apartinea boierului
Iordache Bals. La 1809, prin testament, acesta a destinat Pascanii
fiului sau Iancu. In imprejurarile tulburi care au marcat anii 1806-1812, Iancu
Bals a plecat in Rusia; Pascanii au trecut un moment in stapanirea
fratilor Dimitrachi si Panaiotachi Moruzi, fiii lui Constantin Moruzi, fost
domn al Moldovei la 1777-1782; dupa tragica moarte a acestora, in toamna lui
1812, averea fiindu-le scoasa la vanzare prin licitatie, Pascanii au fost cumparati
de unul dintre marii boieri moldoveni ai vremii, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanul
( 1764-1836 ).
De la acesta, prin testament,
proprietatea a trecut fiului sau, Neculai Rosseti-Roznovanu, al carui fiu omonim
va sfarsi prin a ipoteca mosia Pascani. Socotita a fi una dintre
cele mai frumoase, nu numai din judet, ci si din intreaga Moldova, mosia Pascani
a devenit, prin cumparare, proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz (1808 - 1892).
In recensamantul de la 1774,
satul Pascani din Ocolul Siretului de Jos e aratat ca numarand
292 de case, ceea ce inseamna o populatie care se ridica la 1200 de oameni :
cifra e foarte mare pentru un sat, intr-o vreme cand numarul locuitorilor unor
asezari rurale depasea arareori cifra zecilor.
Statistica din 1959 pune in evidenta tineretea targului, care fiinta ca asezare
marunta pe lanaa satul omonim: acesta din urma numara peste 5500 locuitori,
in vreme ce targului i se consemnau numai 91, dintre care 86 erau evrei, trei
alti supusi straini si doar doi oameni liberi de dari.
Trei decenii mai tarziu targusorul
avea 782 de locuitori, absorbind treptat vechiul sat. Ceea ce a constituit,
insa, motorul principal al dezvoltarii Pascanilor pe calea
urbanizarii a fost drumul de fier : dezvoltarea retelei de cale ferata a atins,
in 1869-1871, aceasta zona ; pentru tronsonul Roman – Burdujeni ( Suceava
), s-au construit mai multe statii, intre care si cea de la Pascani.
Pentru aceasta din urma, cu tot
ce insemna ea ( depou, ataliere etc ), terenul a fost daruit de N. Rosseti-Roznovanu,
intr-un gest care il aminteste pe acela al vechilor boieri, ctitori de biserici
si manastiri, mai apoi inzestratori de scoli si de spitale, intemeietori de
premii si burse.
