Localitatea Petrila, straveche asezare situata la 675 m altitudine
pe malul Jiului Transilvan, la intersectia paraului Jiet
cu paraul Taia este atestata, in diferite documente, atat in
anul 1499 cat si in anul 1493.
La vremea cand se inchegau primele
formatiuni statale romanesti feudale voievodatul ce se intindea in Banat intre
Mures si Dunare, ajuns la apogeu sub voievodul roman Glad (sec.IX-X), cuprindea
in teritoriul sau si Valea Jiului.
Mai tarziu, aceste pamanturi au
facut parte din voievodatul lui Litovoi ce se intindea pe ambele versante ale
Carpatilor Meridionali, din tinutul Gorjului si pana in Tara
Hategului.
Cel mai important document scris
despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav
I al Ungariei catre cneazul roman Mihail Cande, datand din anul 1493. Este scris
in acest hrisov ca boierul Mihail Cande stapaneste mosiile aflate pe teritoriul
de azi al Petrilei, Maleia, langa Petrosani, Rotunda, langa
Petrosani sau dupa unii autori Lonea, Campul lui Neag, Morisoara, in Vulcan,
iar putin dupa aceea, in 1501, langa acestea se aminteste Kaprisowar, in Vulcan,
ca fiindu-i proprietati ab antiquo. Chiar si mai inainte, in jurul anului 1493,
regele Albert de Habsburg recunoscuse ca Valea Jiului este
proprietatea lui Niculae Cande, tatal cneazului Mihail.
In timpul domniei lui Neagoe Basarab
(1512-1521), un hrisov traseaza granita (din varf in varf) pe cumpana apelor,
scris in care apare mentionat un Cande ca nemes al Hategului care a pus piatra
de hotar impreuna cu boierii olteni. In perioada evului mediu, Valea
Jiului n-a avut o populatie prea numeroasa fiind lipsita de ogoare
manoase si drumuri accesibile, astfel incat satele erau destul de rare.
De abia in a doua jumatate a veacului
trecut, odata cu descoperirea si exploatarea carbunelui aflat in cantitati uriase
in subteran, Valea Jiului cunoaste o crestere demografica continua.
O data cu intocmirea primului recensamant confesional in 1733 de catre Episcopul
Micu Klein s-a consemnat existenta in localitatea Petrila a
unui preot ortodox, Dumitru, a unui preot greco-catolic, Stefan si a unei biserici
cu 48 familii de credinciosi, familii compuse in medie din 5 membri.
Ulterior, in anul 1750, erau inregistrati
300 de locuitori si o biserica, iar in anul 1762 doi preoti uniti, 194 familii
ortodoxe si 2 biserici ortodoxe.
Oamenii locului, pastori si crescatori
de vite pe plaiurile bogate in pasuni, foloseau "piatra neagra care arde"
la incalzit si la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huila fiind
intalnite chiar la suprafata.
Inceputurile exploatarii sistematice,
cu mijloace rudimentare, a carbunelui din Valea Jiului se regasesc in anul 1840
cand fratii Hoffman si Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca
Montana, atrasi de bogatele zacaminte carbonifere au pus bazele viitoarelor
exploatari si intreprinderi miniere, continuand sa cumpere de la proprietari
si tarani eliberati un numar mare de posesiuni miniere.
Exploatarea zacamintelor carbonifere
a continuat de-a lungul anilor, dezvoltand o zona mono industriala, activitatea
economica preponderenta fiind aceea de exploatare si prelucrare a carbunelui.
Dezvoltarea acestor activitati
a avut ca urmare o crestere continua a numarului de locuitori din localitatea
Petrila astfel incat daca in anul 1820 populatia era de 3.326
locuitori, in anul 1977 era de 25.207 locuitori, in prezent populatia a ajuns
la 33.319 locuitori.
