Traditie si Istorie
Istoria municipiului Sacele
este strans legata de cea a Tarii Barsei. Sapaturile arheologice
efectuate in perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor asezari
dacice.
Dupa jumatatea secolului al XI-lea , cand formatiunile statale intra in stapanirea
regatului maghiar , satele sacelene sunt mentionate in izvoarele vremii cu termenul
de "septem villae valacheles".
Prima mentiune documentara este un act emis la
16 mai 1366 de Ludovic I de Anjou , regele Ungariei prin care daruieste unui
curtean al sau , comitele Stanislav , cu drept de mostenire , posesiunile din
Tara Barsei , Satulung , Cernatu , Turches , Baciu.
Denumirea de Sacele apare pentru prima data in scrisori ale
lui Vlad Calugaru , domnul Tarii Romanesti catre magistratul
orasului Brasov.
Primi locuitori ai acestui tinut au fost mocanii saceleni a caror ocupatie de
baza era oieritul, este atestata documentar in numeroase acte oficiale.
Mocanii aveau o situatie materiala infloritoare si o viata culturala activa
acestia fiind creatori de doine si miorite si intemeietori de biserici.
Undeva la cumpana secolelor XIII-XIV s-a stabilit in zona Sacelelor
o populatie maghiara insemnata. Etnografia maghiarilor numiti si ceangai pastreaza
o serie de elemente autohtone stravechi dar si elemente asimilate in urma convietuirii
cu romanii si sasii.
