Bistrita este
atestata documentar prima oara ca oras in anul 1264 si isi datoreaza intr-o
mare masura geneza, evolutia si caracteristicile fizice, colonizarii germane
medievale.
Asezarea este amplasata intr-o
zona cu resurse naturale deosebit de bogate, iar conjunctura favorabila, libertatile
obtinute de colonisti de la Coroana Maghiara, legislatia urbana germana, calitatea
si cultura grupului uman asezat aici, Biserica catolica si alti factori, au
facut ca orasul sa se dezvolte rapid.
Aproape de sfarsitul secolului
al XII-lea erau deja conturate cele doua laturi lungi ale pietei centrale, dar
si traseele principale ale tramei stradale. Dezvoltarea si evolutia urbanistica
a Bistritei, prezinta numeroase similitudini planimetrice cu
orase din Europa Centrala si de Nord, din spatiul de colonizare german: caracteristici
geometrice destul de exacte, otextura omogena a lotizarilor, un sistem de strazi
riguros trasate care converg catre Piata Centrala, precum si tipologia de baza
dupa modelul unei piete dreptunghiulare apropiate de un patrat, cu doua strazi
longitudinale, tangente ei, dintre care una este dominanta.
Un punct de referinta in dezvoltarea
orasului este anul 1465 cand incepe constructia sistemului de fortificatie al
Bistritei. Dupa douazeci de ani, prima centura a zidurilor
de aparare era gata , avea 13 tunuri si un bastion, iar dupa 50 de ani s-a construit
si a doua centura de ziduri, pervazuta si aceasta cu turnuri,iar imprejurul
lor s-au sapat santuri adanci, care printr-un canal derivat din raul Bistrita,
au fost umplute cu apa. In interiorul zidurilor de incinta, in jurul Bisericii
Evanghelice din Piata Centrala a inceput in a doua jumatate a secolului al XV-lea
o campanie de folosire judicioasa a spatiului, de ridicare de noi constructii
din piatra sau caramida in locul celor preponderent din lemn. Case de piatra
sunt semnalate de timpuriu la Bistrita si se poate afirma cu
certitudine ca procentul cladirilor reinoite la sfarsitul secolului al XV-lea
era mai mare decat in alte orase. In secolul al XVI-lea se trece sistematic
la constructiile de piatra, atingandu-se apogeul dezvoltarii urbanistice medievale
in suprafata cuprinsa intre zidurile de incinta, Bistrita inscriindu-se
sub aspect social, economic, edilitar, intre cele mai reprezentative orase din
Transilvania. In secolul al XIX-lea, modificarea zonelor de locuire si a orasului
in general, a fost influentat de mai multi factori, intre care mentionam daramarea
in deceniul 7 a portilor principale si a elementelor de fortificatii, odata
cu extinderea orasului in afara acestora.
Alt eveniment remarcabil il constituie
anul revolutionar 1848, cand Bistrita devine un adevarat camp
de lupta intre armatele austriece si trupele maghiare. Dupa al doilea razboi
mondial s-au produs mutatii importante in configuratia orasului si a zonelor
de locuit, acestea se vor extinde iar pe de alta parte, zona exterioara a orasului
va fi ocupata de amplasarea noilor unitati industriale.
In urma reorganizarii administrativ-teritoriale
din anul 1949 atributiile comunitatilor orasenesti au fost preluate de Comitetul
Provizoriu al orasului Bistrita pana in anul 1950 cand a luat
fiinta Sfatul Popular al orasului Bistrita, iar, in anul 1968, Consiliul Popular
Bistrita.
In anul 1979, orasul Bistrita
a fost ridicat la rangul de municipiu.
