Descoperirile arheologice intamplatoare
sau sistematice, demonstreaza cu prisosinta dainuirea elementelor fundamentale
ale poporului roman de-a lungul mileniilor pe aceste meleaguri.
In puncte diferite s-au identificat
intamplator semne ale locuirii umane datand din perioada neolitica. Urme ale
unor asezari apartinand perioadei de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului
in locurile Tara Vanturilor, Piatra Plesii, Fagetel, Podereaua, Chiciura. Nu
lipsesc dovezi ale locuirii unor comunitati umane din epoca bronzului situate
pe Paraul Gugului, Dealul Cetatii, Tara Vanturilor, in timp ce in cartierul
Cindeni au fost semnalate vestigii din epoca fierului.
Cercetarile facute pe Dealul
Cetate au scos la lumina elemente cu adevarat spectaculoase privind
fascinanta civilizatie geto-dacica (locuinte dacice, gropi de provizii, ceramica,
monede si nu in ultimul rand un mormant princiar, devenit de acum celebru in
intreaga lume arheologica, care a adus lamuriri importante privind tehnica incinerarii
la daci).
S-a putut stabili totodata ca
platoul superior al Dealului Cetate si terasele care-l inconjoara
sunt artificiale, dealul initial sub forma unui con alcatuit din micasist, fiind
taiat si terasat. Pe versantii dealului s-au gasit vestigii dacice de locuire
sec v-iv ih. Amenajarea propriu zisa s-a facut mai tarziu in sec. III-II ih
cand la marginea platoului superior a fost inaltat un puternic val de aparare
construit din piatra si pamant.
Acesta a fost inlocuit cu unul
mai puternic, intarit cu un zid de piatra de rau pentru amplasarea caruia s-a
sapat in stanca un pat lat de peste 3 m.
Studiul atent a regiunii a dus
la concluzia posibilitatii comunicarii din vedere intre locuitorii vechii cetati
si centrul religios dacic de la Sarmisegetusa Regia.
Dupa cucerirea si distrugerea
davei de la Cugir, centrul de greutate al locuirii s-a deplasat
in Valea Viilor unde pe langa substratul dacic este identificat stratul cuceritorilor
romani. In apropierea acestei vai in locul numit Dosurele au fost gasite fragmente
foarte bine conservate ale unei conducte romane de apa care alimenta probabil
o vila rustica.
Satul nascut din comunitatea daco
romana a continuat sa existe si dupa retragerea autoritatilor romane, dovada
fiind, printre altele, o oala ornata cu striuri orizontale, apartinand statului
slav. In anul 1493 satul medieval este atestat documentar sub denumirea de Villa
Kudzur.
Cunoscutul istoric Stefan Pascu
constata ca intr-o perioada (anul 1539) cand in general numarul locuitorilor
din sudul Transilvaniei a scazut datorita expeditiilor si razboaielor, Cugirul
numara aproape 700 de locuitori. Evului mediu ii apartin ruinele castelului
de echilibru construit din lemn la poalele dealului Chiciora,
in partea superioara a orasului la cota de 434 m.
In anul 1799 se infiinteaza la
Cugir Fabrica de Fier si Otel una din primele fabrici cu profil
siderurgic din Transilvania. Calitatea otelului produs aici era apreciata atat
in imperiul Austro-Ungar cat si in afara acestuia.
Dupa anul 1925 fabrica devine
proprietatea Statului Roman, numindu-se Uzinele Metalurgice Copsa Mica Cugir
odata cu infiintarea societatii mixte Uzinele Copsa Mica Cugir printr-o intelegere
cu firma londoneza Vikers Armstrong Ltd.
In anul 1926 se porneste extinderea
uzinei prin construirea de noi hale de productie. Printr-o colaborare cu firma
Skoda se inzestreaza sectiile cu masini si materiale electrice. In timpul celui
de al doilea razboi mondial, actiunile firmei sunt preluate de concernul german
Herman Garing iar productia se diversifica facandu-se si productie de tehnica
militara.
Dupa terminarea celui de al doilea
razboi mondial, uzina cunoaste o puternica dezvoltare, astfel ca in anul 1946
s-au realizat la Cugir primele masini de cusut casnice si industriale, un an
mai tarziu reusindu-se fabricarea primelor masini unelte.
Pana la revolutia din 1989 Cugirul
era un oras monoindustrial. Viata orasului fiind indisolubil legata de viata
uzinei mecanice. Dupa acest an au aparut noi unitati de productie, unele pastrand
traditia orasului de prelucrare a metalului.
