Prima mentiune documentara despre
orasul Pancota se gaseste in lucrarea lui Marki Sandor care
precizeaza ca pe locul unde se gaseste actuala asezare, in anul 1216 se afla
o abatie benedictiana. Aceasta abatie este fara echivoc una din creatiile cele
mai timpurii ale crestinismului local, dar despre existenta ei suntem informati
abia la inceputulsecolului XIII-lea.
In 1217 este atestat Andreas,
stapanul abatiei. Populatia alogena se afla sub jurisdictia abatelui si a patronului.
Judecata putea fi realizata doar de abate si numai in cazuri speciale de catre
rege. In cadrul ctitoriilor private era necesar acordul special al regelui.
Documentul din 1217 ne dezvaluie ca in acea perioada exista un proces in care
erau implicati doi locuitori din Pancota.
In aceasta judecata apare pentru
prima data mentionata abatia. Informatia s-a pastrat prin intermediul documentului
Regestrum Varadiense care contine documentele proceselor juridice si ale judecatilor
divine desfasurate la Oradea.
Sapaturile arheologice efectuate
in zona au scos la iveala o asezare dacica mult mai veche, din secolele II-IIIe.n.,
care este confirmata si de unele descoperiri facute in satele vecine Maderat,
Horia, Silindia. Noile actiuni care se intreprind in prezent sub egida Muzeului
Judetean Arad vor aduce cu siguranta date noi cu privire la aceasta
problema interesanta.
Istoricul maghiar Marki Sandor
sustine ca abatia benedictiana cu hramul Sfintei Fecioare era mentionata si
in anul 1219, precizand ca abatele de aici actiona si ca judecator in procesele
localnicilor. Locuitorii din Pancota au intentat un proces
Rolandei si lui Lorenz care le-au provocat o paguba de doua marci. Judecata
a fost oficiata de abatele de Pancota si de catre stapanul
patronal al acestuia, Andreas, prezent fiind si George de Cenad. Rolanda si
Lorenz au fost supusi judecatii.
Cu toate ca tipul judecatii divine
nu este precizat, se presupune ca era vorba de judecata focului. Procedura consta
in faptul ca inculpatul trebuia sa duca un fier inrosit greu de 3 uncii pe o
distanta cuprinsa intre 9 si 12 pasi. Proba focului la Oradea
nu se desfasura in catedrala, ci in pronaos sau in curtea acesteia. Mana inculpatului
era inca din prima zi infasurata in panza si sigilata, pentru a nu a putea apela
la elemente de vrajitorie.
Dupa proba era din nou infasurata
si sigilata, iar bandajul si sigiliul se indepartau dupa 3 zile. De-a lungul
acestor zile se intampla frecvent ca inculpatul sa nu reziste din cauza ranilor
provocate de arsura, si inainte de a i se da jos bandajul se refugia in biserica
facand apel la dreptul de azil al acesteia sau in unele cazuri evada.
Initial abatia apartinea Arhideaconatul
Sombol, asezare disparuta pe parcurs, situata intre Masca si Galsa pe un loc
pe care localnicii il numesc in prezent Jimbolia. In jurul anului 1322 arhidiaconatul
din Sambol isi muta sediul la Pancota, cuprinzand in sfera sa de influienta
toate localitatile din jr: Agris, Cuvin, Covasant, Siria, Galsa, Maderat, Masca,
Taut, Iermata, Sicula, Simand, Panat si altele.
In secolele XII-XIII, actualul
teritoriu al judetului Arad cunoaste invazia tatarilor, dupa retragerea caror
in anul 1240, incepe constructia unor cetati devenite ulterior puncte de mare
interes strategic. Pe langa puternica cetate de la Siria, autoritatile vremii
au ridicat si la Pancota o astfel de fortareata care devine
proprietate regala, fiind atestata documentar in 14 iunie 1318 si nominalizata
ulterior pe listele cetatenilor din timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg.
In anul 1375, printr-o decizie
a regelui Ludovic, cetatea Pancotei impreuna cu cea a Deznei si o buna parte
a Comitatului Zarandului este donata familiei Losonczy, una dintre cele mai
vechi familii unguresti din zona, si va ramane in posesia ei timp de 170 de
ani.
Incepand cu anul 1475, ca urmare
a dezvoltarii pe care o cunoaste, aceasta asezare este atestata ca oppidum,
adica targ, in jurul caruia gravitau toate satele din jur. Avea o populatie
destul de numeroasa si o stare materiala buna, fiind consemnata in conscriptia
din 1561 ca avand 76 de porti care reprezentau aproximativ 304 familii.
In secolul al XVII-lea, ca urmare
a expansiunii Omperiului Otoman in Europa, Transilvania devine principat autonom.
In contextul acestor evenimente, Pancota este pradata de turci care patrund
aici desfiintand abatia existenta.
Sigismund Bathory recucereste asezarea, dar pentru scurt timp deoarece turcii
revin si reusesc s-o reocupe, mentinand-o asa pana la finele secolului XVII-lea.
In timpul ocupatiei turcesti, Pancota a fost sediul unui beg, centrul domeniului
Timar.
Langa actuala strada a Soarelui,
la circa 500 m de marginea orasului se gaseste cetatea, mai bine spus ruinele
acesteia. Legenda atribuie turcilor aceasta fortificatie, lucru infirmat de
atestarea documentara din secolul al XIV-lea, care demonstreaza apartenenta
ei unei formatiuni administrative autohtone.
La inceputul secolului XVII-lea,
in urma inlaturarii violente a lui Mihai Viteazul, principii Transilvaniei au
trebuit sa faca fata marilor rivalitati turco-austriece. In anul 1636 turcii
au atacat din nou Pancota, ucigand haiducii de aici care formau garnizoana locala
si luand ostatici 14 copii.
Dupa aproape 150 de ani de stapanire
otomana, catre sfarsitul secolului al XVI-lea Transilvania
si odata cu ea si localitatea noastra intra sub stapanire austriaca. Pacea
de la Passarowitz ( 1718 ) intareste aceasta stapanire, incorporand
la Transilvania si regiunile apusene Maramures, Bihor, Zaradnd cunoscute sub
numele de partium.
In prima jumatate a secolului
XVIII-lea se infiinteaza marile latifundii intre care si marele domeniu al Pancotei
care purta numele de Vetus Pankotha , donat la 27 noiembrie
1726 ducelui Rinaldo de Modenna. Acesta, gasind localitatea in mare parte distrusa
de turci, incepe s-o colonizeze cu populatie de etnie maghiara.
Intrucat in timpul razboaielor
de succesiune austriaca 1740-1746 nepotul ducelui Rinaldo s-a aflat in tabara
adversa a habsburgilor, in anul 1760 uriasul domeniu intra in posesia camerei
regale, devenind domeniu cameral si asa va ramane pana in anul 1821.
Intensitatea exploatarii habsburgice
in Transilvania a constituit cauza unor puternice miscari sociale
In anul 1756 iobagii de pe domeniul ducelui Modenna se ridica la lupta inpotriva
sarcinilor feudale care erau tot mai impovaratoare, dar sunt repede infranti
de armata.
Revolutia incepe in ziua de 4
noiembrie 1784, cand cetele de rasculati ataca mai intai Halmagiul, apoi inainteaza
treptat pe valea Crisului Alb cuprinzand si Podgoria. Rasculatii carora li se
alatura taranii din satele ocupate, ajung repede la Ineu unde intampina o rezistenta
ceva mai serioasa din partea armatei.De aici se indreapta spre sud, ocupa localitatile
Pancota, Galsa, Siria si ridica la lupta intreaga Podgorie.
Victoriile rasculatilor sunt de scurta durata. La 12-13 noiembrie, cetatea Siriei
este mai intai bombardata si apoi ocupata de armata colonelului Petra.
Cu toata infrangerea suferita,
rasculatii nu se dau batuti, gasind noi forme de asi exprima nemultumirea. Astfel
la 15 noiembrie 1784 la Pancota taranii incendiaza casa notariala. Interventia
armate de la Siria pune capat acestor forme de razvratire, iar o parte din conducatorii
rascoalei sunt intemnitati.
Primele sate iesite din domeniu
vor fi Siria si Galsa, care ajung in posesia familiei Bohus. Marile vanzari
vor avea loc in peioada 1819-1823.In anul 1822,baronul Iozsef Dietrich cumpara
restul domeniului ce cuprindea comunele: Pancota, Seleus, Cighirel,
Maderat, Masca, Agris, Araneag. Pentru aceasta afacere baronul a platit 720000
florini.
Din punct de vedere economic,
domeniul Pancota prezinta gospodaria tipic capitalista, modernizata,
bazata pe o conducere bine organizata. Au fost realizate in aceasta perioada
mari constructii, fie cu destinatie familiala, fie gospodareasca. In acest sens
este ilustrativ castelui familial din centrul orasului, realizat in stil neobaroc,
restaurat in deceniul al VIII-lea al secolului nostru. Din forma originala castelul
pastreaza o mare parte din exterior iar in interior sufrageria, culuarele si
o parte din usile din fier forjat, precum si grilajele de la ferestre. Dupa
preluarea domeniului de catre baron in urma deposedarii iobagilor de pamanturile
contractuale precum si din cauza recrutarilor fortate, multi feciori au luat
calea padurilor continuand ca forma de lupta lotria.
La nemultumirile locuitorilor au contribuit si robotele in crestere, fata de
care comunitatile au reactionat prin refuzul efectuarii lor ori prin targuieli
sau rascumpararea lor in bani.
Drept urmare, cu ocazia revolutiei
de la 1848 izbucnesc noi conflicte. La Pancota si Siria, stapanii
feudali recunoscand pericolul ce-l reprezinta starea febrila a populatiei, n-au
mai fortat indeplinirea robotelor. Dupa revolutia din martie 1848, guvernul
maghiar incearca sa organizeze garzi nationale pentru pastrarea linistii si
ordinii publice prin inrolari fortate.
In toamna anului 1848 in localitatile
Pancota, Siria Draut unde viticultura era bine reprezentata,
taranii se ridica impotriva dijmei dupa vin.Toate aceste actiuni din anii 1848-1849
au scos in evidenta nemultumirile taranimii, atat de ordin social cat si national.
Dupa infrangerea revolutiei s-a instaurat regimul absolutist habsburgic. In
problema iobagiei insa nu s-au inregistrat mari schimbari, cu toate ca Patenta
Imperiala din 1853 ordona desfiintarea iobagiei. Drept urmare a fost consfiintita
situatia de proprietate de dinaintea anului 1848, majoritatea suprafetelor ramanand
in cadrul uriasului domeniu Dietrich. Impreuna cu sotia sa Bela Ana Clara, baronul
a avut doua fiice. Una dintre ele Anna Elisabeta s-a casatorit cu contele Lajos
Schlkowsky, iar cealalta Wilhelmina a murit la varsta de 4 ani.
In anul 1855, la moartea baronului,
intreg domeniul este lasat mostenire nepotului dinspre fiica, contelui Iozsef
Schulkowsky. In acst domeniu era incadrat si castelul din Pancota
care pastreaza si azi blazonul familiei Schulkowsky pe acoperis.
Noul proprietar si-a arendat o parte din mosie sub forma arendei mici iar cealalta
parte sub forma arendei mari. Din totalul mosiei care depasea 70000 iugare,
si-a retinut pana in anul 1919 cand domeniul intrase in posesia statului roman,
8000 iugare pamant si 6000 iugare padure. Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca
are un ecou deosebit in Transilvania marind dorinta romanilor de aici pentru
libertatea nationala.
In 1904 alegerile parlamentare
faceau tot mai necesara organizarea politica a romanilor. Partidul National
Roman a depus candidaturi in toate cercurile electorale, si in conditiile promovarii
activismului parlamentar au fost alesi un numar de 44 candidati romani. La Pancota
au fost propusi un numar de 4 candidati nationali.
Odata cu inceperea Primului Razboi
Mondial, multi romani din Transilvania sunt inrolati pentru
a apara Austro-Ungaria. Din Pancota si Maderat sunt mobilizati
232 rezervisti. Revolutia romana de eliberare nationala din 1918 a inceput toamna
cuprinzand in scurt timp toata Transilvania. Atacul taranilor s-a indreptat
mai intai asupra notarilor, primarilor si preotilor, apoi impotriva mosierilor
si negustorilor. Aceste actiuni s-au declansat in primele zile ale lunii noiembrie,
cand mai multi tarani de etnie germana din Pancota s-au prezentat
la notarul local Gustav Gurba somandu-l sa paraseasca comuna.Acesta speriat
s-a refugiat la Arad. A doua zi, in 2 noiembrie, actiunile revolutionare au
fost largite, fiind indreptate asupra mosierilor din zona. Acum satenii pancotani
impreuna cu cei din satele vecine veniti la targ, distrug gheretele negustorilor,
devasteaza pravaliile, dupa care trec la atacul mosiilor din jur. Vazandu-si
mosiile amenintate, burghezii din pancota alcatuiesc o garda civila si pornesc
la reprimarea multimii dezlantuite. In ciocnirile care au avut loc au fost 4
morti si peste 30 de raniti.
Tot in noiembrie se trece la alcatuirea
de organe noi de stat: consilii nationale si garzi nationale. Pentru infiintarea
garzii nationale mixte, la Pancota a actionat locotenentul I. Neamtu. Noua garda
nationala a fost condusa de Maximilian Musca. La 20 nioembrie 1918 s-a convocat
Marea Adunare Nationala Romana pentru data de 1 decembrie la Alba Iulia. Din
districtul Zarandului au participat peste 300 delegati alesi. Cercul Siria a
fost reprezentat de 4 delegati oficial alesi, din care unul era din Pancota,
pe nume Ioan Burza, in varsta de 55 de ani.
In toamna anului 1918 cand imperiul
austro-ungar se prabusea, masele taranesti din localitatea noastra, alaturi
de cele din intrgul judet se ridica impotriva vechii asupriri cerand pamant,
dreptate sociala si nationala. Prin Decretul lege numarul 3622 din 11 decembrie
1918, Consiliul Dirigent al Transilvaniei a fost autorizat sa redacteze proiectul
legii reformei agrare. Ordonanta numarul 87 din 1919 preciza ca au dreptul la
arenda fortata toti plugarii care au mijloace de productie, astfel loturile
de pamant ce reveneau taranilor pentru arenda se fixau in functie de numarul
de brate de munca de vite si unelte..
Decretul lege prevedea expropierea
in intregime a tuturor proprietatilor apartinand strainilor si persoanelor particulare
cu domiciliul in afara granitelor Romaniei. In baza acestui decret, domeniul
Pancota apartinand baronului Schulkowsky intra in posesia statului roman. Dupa
aproape 2 decenii de la reforma agrara, taranul al carui lot primit la improprietarire
s-a tot micsorat ridica din nou problema pamantului, o noua lege agrara fiind
tot mai apelata.
Extinderea suprafetelor cultivate
si schimbarile survenite in structura culturilor au schimbat posibilitatile
de schimb. Cum Pancota era cunoscuta ca targ, piata ce se organiza
aici cunoaste o dezvoltare deosebita. Ca urmare o buna parte dintre urmasii
iobagilor renunta la munca pamantului si isi dedica activitatea practicarii
unor meserii inchegandu-se un important nucleu de mestesugari. dezvoltarea continua
a activitatii acestora, indeosebi a celor ce prelucrau lemnul din vecinatate,
alaturi de pozitia geografica favorabila comercializarii produselor respective,
au stimulat aparitia primelor elemente ale economiei moderne capitaliste, fabrica
de mobila curbata care s-a infiintat in prima parte a secolului XX. In perioada
urmatoare , in afara acestei unitati economice mai functionau o fabrica cu aburi
de caramizi si tigle, o mare interprindere de prelucrare a pieilor si producerea
de talpa, o fabrica de otet apreciata la vremea respectiva drept cea mai mare
din zona, moara Veronica si presa de ulei.
Norii negri ai razboiului se abat
si asupra meleagurilor noastre. incepand cu anul 1939 se declanseaza actiunea
de recoltare a tinerilor si a barbatilor apti de lupta de etnie germana indeosebi,
pentru inrolarea in Wehrmacht sau trupele SS.
Din informatii primite de la parohiile din Pancota si Maderat
rezulta ca in perioada 1941-1945 pe fronturile celui de-al Doilea Razboi Mondial
au muri la datorie aproape 60 de eroi din care 44 din Pancota si 15 din Maderat.
Dupa 1989 Asociatia Veteranilor de Razboi di Pancota, in memoria eroilor pancotani
cazuti pe campurile de lupta ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fixat
pe peretii holului principal al primariei doua placi comemorative pe care sunt
consemnate numele acestora.
La 13 august 1944 s-a declansat ofensiva ungaro-germana care avea drept obiectiv
zdrobirea trupelor romane la vest de muntii Apuseni si patrunderea in sudul
Transilvaniei in spatele Armatei a IV-a romane.
Pe teritoriul s-au desfasurat
actiuni militare de mare amploare de catre marile unitati ale Armatei a III-a
ungare. Superioara numeric si tehnico-militar, aceasta a reusit destul de repede
sa zdrobeasca rezistenta opusa de subunitatile romane de graniceri si artilerie,
si dupa ce ocupa Aradul patrund adanc pe vaile Muresului
si Crisului Alb.
In ziua de 11 septembrie 1944 , batalionul I din regimentul 85 infanterie si
compania de comanda sunt aduse la Pancota de la Chisineu Cris
in scopul apararii aliniamentului Curtici-Pancota-Chisineu Cris- Ineu.
In dimineata zilei de 14 septembrie
1944, orele 6:30, dupa o pregatire de artilerie de jumatate de ora, regimentul
I transport moto insotit de 15 15 care de lupta apartinand de Armata a III-a
ungara, ataca batalionul I al regimentului 85 infanterie care avea misiunea
sa apere Pancota.
In noaptea de 18 spre 19 septembrie
1944 au sosit primele unitati rusesti dinspre Siria cu care s-a luat imediat
legatura. In urma colaborarii ruso-romane, dupa o pregatire de artilerie intensa,
se declanseaza un nou atac in dimineata zilei de 19 septembrie orele 9 pe directia
Draut-Maderat-Galsa-Siria in urma caruia aceste sate sunt ocupate. La orele
14 aviatia inamica alcatuita din 7 avioane germane ataca batalionul I din regimentul
85 cauzandu-i mari pierderi materiale si umane.
In data de 20 septembrie acelasi
batalion continua actiunea de curatire a satelor ocupate capturand 97 prizonieri
impreuna cu armamentul din dotarea lor, 2 camionete si alte materiale de razboi.
Cu o otare modesta si o instructie pe masura, trupele romane sprijinite ulterior
de cele ruse, in numai 5 zile, printr-un effort sebit, opresc invazia ungaro-germana
si apoi o resping intran in seara zilei de 23 septembrie in dizpozitiv defensiv
pe malul de est al Crisului Alb, pe liziera de la nord de Chisineu
Cris.
La 6 martie 1945 s-a instalat
regimul democrat popular. In acelasi an s-au expropiat 213 proprietati apartinand
etnicilor germani din Pancota. A rezultat in urma acestei actiuni
o suprafata de 1798,31 hectare care a facut obiectul unei noi reforme agrare.
Cei lipsiti de pamant au fost improprietariti cu cate 3,16 ha/familie, iar celor
ce posedau loturi foarte mici la acea data li s-a dat in completare diferenta
pana la atingerea suprafetei prevazute de noua lege.
In noiembrie 1946 au loc alegeri, atat pentru organele centrale cat si locale,
care se desfasoara fara incidente atat la Pancota cat si la
Maderat. Dupa alegeri, evenimentele se desfasoara conform programul elaborat
de noii guvernanti.
