La capitolul istorie
nescrisa exista supozitia cum ca Sulina ar exista
de prin sec. VI – VII inainte de Hristos, odata cu aparitia primelor colonii
pe malul Pontului Euxin. Asadar, vreo …2700 de ani vechime, ceea ce ar
plasa Sulina intre cele mai vechi asezari din tara, cu varsta
matusalemica.
Ceva mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana
a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul
Sulina ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul
istorie scrisa, documentele ni-l prezinta incepand cu perioada
bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care,
in lucrarea sa De Administrando Imperii, il pomeneste cu numele
de SOLINA.
Secolul XIX : Furtuna la portile Dunarii.
De aici inainte nici un fel de dubiu: 1049 de ani de la intaia atestare documentara
a Sulinei, ceea ce e foarte mult, cu mult mai mult decat Bucurestiul,
atestat numai cu cinci veacuri si ceva in urma…
Apoi, il intalnim in mai multe portulane si harti italiene din sec. XIV si sec.
XV, din care amintim harta intocmita de Pietro Visconti in anul 1327 si portulanul
genovez din sec. al XIV- lea, tiparit in Cetatea Dogilor de catre carturarul
Dimitrios Tagias.
Cele mai multe stiri despre viata localitatii Sulina incep
sa apara din sec. XVIII, cand turcii incep sa aleaga drumul apei pana la Constantinopol,
trecand pe bratul Sulina care era singurul navigabil la acea vreme.
Astfel, darussade agasi, Besir Aga , a fost cel care a facut o donatie pentru
construirea unui far la Sulina, anul 1745. Scopul acestei donatii
este exprimat de fondator astfel:
- bratul Sulina, fiind o cale dificila de urmat, in intunericul
noptilor se scufunda si pier cele mai bune vase incarcate, ceea ce provoaca
lipsuri in aprovizionarea unor orase, indeosebi a resedintei maretului sultanat
– orasul Konstantiniyye cel bine protejat.
Cu timpul, gurile Dunarii marindu-se, orasul a inceput sa decada, astfel incat
prin anul 1853 nu numara mai mult de 1000 de locuitori, in cea mai mare parte
ionieni, greci si maltezi. Cateva baraci din lemn sau simple colibe din trestie
ridicate pe plaja, serveau drept adapost acestor aventurieri, a caror ocupatie
consta in a-i prada pe nefericitii capitani de vase, nevoiti fata obstacolele
pe care le aveau de intampinat in acel punct, sa recurga la serviciile lor.
Astfel, talharia era organizata si practicata nepedepsit. Totusi, tendinta marilor
tari industriale ale Occidentului de a acapara acest punct strategic al navigatiei,
devine tot mai pronuntata. Tarile care urmareau acest lucru erau: Austria, Franta,
Germania si Anglia.
Hotel Camberi - sec.XVIII
Interesul deosebit al Angliei in libertatea gurilor Dunarii,
il vedem si in recunoasterea militara pe care a facut-o aici, trimitand un bastiment
de razboi, comandat de fiul Amiralului Parker. Debarcand in fata unei vechi
redute, construita catre extremitatea tarmului stang al Dunarii, conducatorul
acestui bastiment a fost ucis de un foc de arma.
Faptul in sine nu a ramas indiferent; englezii se razbunara pe acest asasinat,
bombardand in totalitate localitatea. Astfel, gura Dunarii a fost declarata
in stare de blocare, iar exportul de cereale din Principate stagna pana in anul
1855.
Dupa ridicarea blocadei, comertul pe Dunare lua un avant extraordinar, iar la
Sulina se instala o noua populatie, formata in mare parte,
din aceleasi elemente ca si precedentele. Datorita lipsei oricarei autoritati,
o banda de pirati s-a facut stapana pe gurile Dunarii.
Indrazneala acestor banditi nu mai avea margini. Inseland increderea capitanilor,
carora ei se prezentau drept piloti, nu de rare ori ei faceau sa se impotmoleasca
la intrarea si iesirea din Dunare. Astfel, abandonat propriilor sale mijloace,
capitanul se convingea de imposibilitatea sfortarilor si isi parasea nava, asupra
careia navaleau, bineinteles, piratii.
Acest gen de brigandaj, l-a determinat pe comandantul trupelor austriece din
Principate sa trimita la Sulina un monitor si un detasament
permanent de 60 de soldati.
Dupa incheierea Tratatului de la Paris, din 30 martie 1856, care a pus capat
Razboiului Crimeei, a luat fiinta la Sulina Comisia Europeana
a Dunarii, cu scopul evident de o mai buna administrare a intereselor comerciale
pe fluviu.
Astfel, gurile Dunarii vor intra sub regimul special al unei autoritati speciale,
reprezentata din delegatii Austriei, Frantei, Angliei, Prusiei, Rusiei, Scandinaviei
si Turciei. Desi, bratul Sulina prezenta unele dezavantaje,
C.E.D. a adoptat proiectul inginerului Charles Hartley, care prevedea amenajarea
acestui brat. O data cu punerea in aplicare a acestui proiect, a inceput sa
creasca si importanta portului Sulina.
Pentru ameliorarea procesului de colmatare, au fost construite diguri pentru
ingustarea canalului si prelungirea lui in mare. De asemenea, pe pieptul de
nisip, cel mai inaintat, s-a construit in anul 1802, un far a carei pozitie
era absolut necesara la jumatatea secolului trecut.
Datorita situatiei pe care a dobandit-o la gurile Dunarii, Sulina
a putut fi declarata porto-franc. Un rol important in acordarea acestui statut
l-a avut C.E.D. Acest lucru si-a pus amprenta asupra dezvoltarii ulterioare
a orasului, Sulina devenind unul dintre orasele cele mai infloritoare,
un port modern al Romaniei din acea perioada.
O sosea moderna, construita pe malul drept, asigura circulatie pe o distanta
de 5 mile. Un trotuar de beton pentru pietoni, a fost construit de-a lungul
acestei sosele, in partea cea mai frecventa a orasului.
Iluminatul portului si al cheurilor era asigurat la inceput de felinare cu petrol
pana s-a trecut la iluminatul electric.
Asigurarea cu apa potabila s-a facut prin construirea instalatiilor necesare.
Tot in aceasta perioada, s-au construit la Sulina cu sprijinul
C.E.D.-ului, doua spitale dotate cu instalatii moderne de spitalizare, care
asigurau consultatii si spitalizarea personalului C.E.D., populatiei orasului
si marinarilor care erau in trecere prin port.
Au fost editate ziare si reviste locale, de catre tipografiile din Sulina: Gazeta
Sulinei 1906; Analele Sulinei 1921; Delta
Sulinei 1922; Curierul Sulinei 1925.
Pentru rezolvarea problemelor comerciale, incepand din anul 1900, la Sulina
isi vor avea sediul un numar insemnat de agentii consulare: Anglia – viceconsulat,
Austria –consulat, Belgia – agentie consulara, Danemarca –
viceconsulat; Grecia – viceconsulat, Olanda – viceconsulat, Rusia
– viceconsulat, Turcia – viceconsulat.
Un aspect demn de mentionat este faptul ca in aceasta perioada, populatia orasului
Sulina era de aproximativ 20.000 de locuitori.
Privilegiul de porto-franc a conferit Sulinei, nu numai un
rol important la import si export, dar si de intermediar in cadrul relatiilor
de schimb intre tarile occidentale si intreada zona de la Dunarea de Jos, escala
pentru produsele vest europene spre regiuni ca Transilvania, Ungaria, Serbia
si Bulgaria.
