Orasul Timisoara
este asezata in sud-estul Campiei Panonice, in zona de divagare
a raurilor Timis si Bega, intr-unul din putinele locuri pe unde
se puteau traversa intinsele mlastini formate de apele celor doua rauri,
care pana acum doua secole si jumatate acopereau in fiecare primavara
suprafata campiei subsidente dintre Campia Buziasului si Campia
Vingai.
Privit in ansamblu, relieful
zonei Timisoara este de o remarcabila monotonie, netezimea
suprafetei de campie nefiind intrerupta decat de albia slab
adancita a raului Bega. an detaliu insa, relieful orasului
si al imprejurimilor sale prezinta o serie de particularitati locale,
exprimate altimetric prin denivelari, totusi modeste, care nu depasesc nicaieri
2-3 m.
In Timisoara
cea mai inalta cota se afla in partea de nord-est, in cartierul
antre Vii, la 95 m, iar punctul cel mai coborat la 84 m., in
vestul cartierului Mehala. Pe o distanta de aproximativ 7 km est-vest, diferenta
de nivel este de aproximativ 11 m. De la nord la sud, pe o distanta de cca 5
km, teritoriul orasului coboara, de asemenea, cu cca. 10 m.
Vatra orasului Timisoara se suprapune sesului aluvionar,cu
marginile usor mai ridicate , desfasurat in lungul Begai. Daca se are
in vedere intregul teritoriu al zonei, diferentele de nivel si formele
de relief sunt mai variate. Astfel, altitudinile maxime depasesc 100 m in
nord-est si se apropie de acest nivel in sud-est si nord-vest: Slatina
Mare 109 m in nord-est si Dealul Flamand 98 m in nord-vest.
Cotele cele mai coborate se situeaza la vest de cartierul Freidorf, la
87 m.
Orasul Timisoara,
din punct de vedere tectonic, este asezat intr-o arie cu falii orientate
est-vest, marcata de existenta vulcanului stins de la Sanovita, precum si de
apele mineralizate din subsolul Timisoarei, cele de la Calacea spre nord si
Buzias-Ivanda in sud.
Timisoara este
un centru seismic destul de activ, dar din numeroasele cutremure observate,
putine au depasit magnitudinea 6 pe scara Richter.
Pe teritoriul Timisoarei
se produc si fenomene de tasare, datorate substratului argilo-nisipos. Fenomenul
se evidentiaza in cartierele Cetate si Elisabetin, dar si in alte
parti unde s-au format crovuri.
