Muzeul Banatului din Timisoara
Obiectiv turistic important, Muzeul Banatului din Timisoara
adaposteste o impresioanata colectie de piese arheologice descoperite in aceasta
zona.
Ideea de a infiinta un muzeu a revenit "Asociatiei muzeale pentru
Banat" intemeiata de Sigismund Ormos (1813-1894) in 1872. Colectiile
initiale au fost inaugurate la 25 iulie 1872, ele demonstrand interesul pentru
cercetarile istorice si biologice, probat si de "Buletinul istoric si arheologic"
in care vor apare intre 1875 si 1917 numeroase studii. Tot Sigismund Ormos a
inceput in 1888 sa achizitioneze lucrari de arta plastica, colectiile respective
fiind continuate - dupa primul razboi mondial - si dezvoltate de catre Gh. Postelnicu
si Ioachim Miloia, acesta fiind director intre 1928-1940.
Un alt director, pictorul Aurel Ciupe, a condus Muzeul Banatului
in anii 1940-1944, si el contribuind la dezvoltarea valorica si stiintifica
a patrimoniului; urmat apoi de arheologul Marius Moga, cel care a fundamentat
cercetarile istorice si a definitivat profilul acestuia. Colectiile de stiintele
naturii au fost initiate de catre "Societatea naturalistilor", in
1877, ele devenind publice din 1888.
O mentiune se cuvine a fi facuta pe seama Comisiunii Monumentelor Istorice
- Sectia pentru Banat, care si-a avutt sediul la Lugoj si Timisoara, activand
intre anii 1922-1947. In cadrul acesteia, Ioan Boros, Gh. Mateescu, Constantin
Daicoviciu si Ioachim Miloia au sustinut si extins cercetarile arheologice si
asupra monumentelor istorice si de arta. Acestea au fost substantial largite
dupa 1950, cand conducerea Muzeului Banatului a fost preluata de Marius Moga.
Sectia de arheologie si istorie prezinta evolutia locuirii si actiunii umane
in Banat, incepand din neolitic: descoperirile de la Hodoni - Pocioroane,
Zorlonetu Mare si, mai ales, Parta, argumentand rolul
zonei ca o placa turnanta intre culturile preistorice din sud si nord.
Sanctuarul neolitic de la Parta, cu inventarul sau bogat, reconstituit in muzeu,
exprima sintetic argumentele istorice. Un reprezentativ tezaur de piese apartinand
culturile Tisa si Vinca, da marca expunerii.
Epoca bronzului este reflectata de unelte, podoabe, inventar ceramic si ustensile
casnice ce provin de la Periam si Pecica, din necropola de la Cruceni, de la
Pesac, Anina etc. Civilizatia fierului, in ipostazele sale (Hallstatt si La
Tene) este, de asemeni, bine reprezentata, indicand asezari dacice la Sacosu
Mare, Padurea Verde.
Descoperirile de la Tibiscum (Jupa), statiune cercetata sistematic din 1924,
ofera un larg inventar specific castrelor si asezarilor civile ce evoluau alaturi:
ceramica diversa, arme si harnasament, statuete, inscriptii, fragmente arhitectonice,
piese de arta funerara, numismatica; produsele atelierelor de margele de aici
marcheaza istoria celui mai insemnat centru roman din Banat sec. II-III. Un
lapidarium foarte bogat si o colectie numismatica continand piese grecesti,
romme, dacice, bizantine, completeaza informatiile istorice. O larga clasa de
obiecte ceramice, arme, podoabe acopera epoca migratiilor (sec. III-X).
Istoria medievala a Banatului, a cetatilor si oraselor fortificate
de aici si a centrului acestuia, Timisoara, este reflectata
de obiecte, insemne si produse de breasla; istoria franghierilor, curelarilor,
selarilor, tamplarilor, pantofarilor, tabacarilor, cizmarilor, cele ale pescarilor
si macelarilor, lumanararilor sau ale constructorilor de orgi si instrumente
muzicale este prezenta printr-o mare diversitate de documente, unelte si produse.
Fortificatiile Banatului, inclusiv cele ale Timisorii - Castelul
Huniazilor (sec. XIV-XV), care au ocrotit in buna masura occidentul, multa vreme,
in fata ofensivei otomane, sunt prezente prin numeroase arme, piese de harnasament,
ceramica, elemente de arhitectura, desene si planuri cartografice.
De o buna reprezentare se bucura viata spirituala a provinciei, cu diferitele
religii, care au fost imbratisate de oameni, monumentele de cult ce le atesta.
In expozitie regasim dovezile ocupatiilor de baza, dar si cele ale unui comert
intensiv, largit din veacul al XVIII-lea, favorizat si de colonizarea germana
(a svabilor) in Banat.
Istoria moderna a provinciei, dezvoltarea schimburilor, noua agricultura, practicata
intensiv, legaturile economice favorizate de Dunare dar si cele culturale dintre
Orient si Occident au putut fi inserate in expozitie, prin multiple obiecte
ce le atesta. Industria si urbanizarea, momentele revolutionare din 1848 si
cele care au dus la Marea Unire (1 Decembric 1918), se bucura de o prezentare
adecvata. O ampla colectie de piese si documentatie tehnica prezinta contributiile
unor inventatori ca Traian Vuia.
Colectionarea de piese etnografice a inceput la 10 aprilie 1901, peste numai
3 ani etnograful Eugen Czirbusz organizand, prima expozitie de acest fel in
numele Societatii de Istorie si Arheologie din Timisoara.
Muzeul Satului Banatean - Timisoara
Cateva zeci de hectare de padure sunt acoperite cu felurite specii dendrologice,
cu flori si pajisti incantatoare.
PADUREA VERDE este locul preferat de agrement al timisorenilor,
este o oaza de liniste sub bolta de oxigen a ORASULUI FLORILOR. In aria
acestui cadru natural atat de fermecator se afla MUZEUL SATULUI BANATEAN
- REZERVATIE DE ARHITECTURA POPULARA BANATEANA, rod al eforturilor stiintifice
si materiale din ultimii ani, in scopul punerii in valoare a nestematelor
de frumos ale civilizatiei populare din acest colt al spatiului mioritic romanesc.
Sunt restaurate si se afla in curs de restaurare si montare in acest
veritabil muzeu in aer liber unitati arhitectonice reprezentative dar
si monumente arhaice de tehnica populara traditionala. Rezervatia de arhitectura
populara de la PADUREA VERDE este o neuitata lectie stiintifica si de patriotism.
SCURT ISTORIC - SCURTA PREZENTARE
Pentru prima oara ideea infiintarii unui muzeu in
aer liber la Timisoara apartine lui Ioachim Miloia, care -
impresionat de cele vazute la deschiderea Muzeului Etnografic al Transilvaniei
din Cluj , unde fusese invitat in 1928 de ilustrul etnograf Romulus Vuia
- cere municipalitatii pentru Muzeul Banatean cladirea Castelului
Huniadestilor, mentionand ca "... in curtea interioara si exterioara
se pot reconstrui modele de case taranesti , o biserica de lemn, cruci de lemn
de interes istorico-artistic, etc ..." (ANALELE BANATULUI, III, 1929, p.
69).
Acest deziderat nu a putut fi realizat decat peste patru decenii, cand MUZEULUI
BANATULUI i-a fost repartizat un teren de 17,47 ha in Padurea
Verde, la extremitatea nord-estica a municipiului Timisoara.
In acest loc, pe acest teren, a inceput sa se cladeasca un sat,
un sat banatean cu centrul sau civic, un sat cu ulitele si casele sale, un sat
cu atelierele sale mestesugaresti, cu morile sale, cu oloinitele sale, un sat
care odata ce ai patruns in el iti aduce aminte de nostalgia copilariei,
iti aduce aminte de bunici, iti aduce aminte de casa in care
multi poate ne-am nascut si am crescut, de ulitele si potecile pe care alergam
cand eram copii, de biserica satului, de caminul cultural unde mergeam in
zilele de sarbatoare sau de hora ce se incingea in centrul satului
in zilele de ruga.
Fara sa fie nevoie sa calatoresti prin satele Banatului, in
cateva ore poti vedea tot ceea ce este mai caracteristic civilizatiei si culturii
traditionale banatene. Privind constructiile autentice din lemn, piatra, lut,
demontate si reconstruite in muzeu cu respectarea tehnicilor locale, obiectele
folosite in desfasurarea traiului zilnic din sate, deschizi o poarta spre
viata oamenilor din secolele XVIII si XIX.
Casele au in general doua sau trei camere de locuit. Ceea ce constituie
insa o caracteristica si pune in evidenta ospitalitatea specifica
poporului roman si mai ales ospitalitatea banateana este existenta camerei de
oaspeti, numita "soba mare" sau "soba de la drum", "soba
pentru gosti" sau "soba buna", in care se pastraza cele
mai frumoase obiecte, impodobita cu stergare frumos lucrate si ornamentate
cu motive vechi geometrice sau florale.
Intalnesti in Muzeul Satului Banatean case cu
prispa sprijinita pe stalpi de lemn frumos sculptati, case vechi acoperite cu
paie, case de olari, atelierul de fierarie si rotarie etc. Trecand de la o casa
la alta poti afla cum dormeau bunii si strabunii nostri, cum se incalzeau
si isi preparau hrana, cum isi iluminau interiorul, cum isi
ingrijeau copii, cum isi procurau apa sau cum se spalau.
O nota de organizare si sistematizare specifica satelor banatene o da Centrul
Civic, alcatuit din PRIMARIE, SCOALA, BIRT, CASA NATIONALA si BISERICA, toate
constructii de sec. XVIII - XIX, in stare foarte buna de conservare si
multe dintre ele functionale.
Acestui ansamblu extraordinar de documente monumentale romanesti i se vor adauga
gospodariile, monumentele si obiectele apartinand unor minoritati nationale
care traiesc in Banat, ilustrand identitatea culturala a fiecaruia. In
prezent, in MUZEUL SATULUI BANATEAN se afla o gospodarie
maghiara, urmand a fi transferate si montate in muzeu o gospodarie svabeasca,
o gospodarie bulgareasca, o gospodarie sarbeasca si o gospodarie sau casa de
rom mestesugar.
Muzeul pune la dispozitia vizitatorilor numeroase servicii: ghidaj, stand cu
obiecte de arta populara, publicatii, vederi, pliante etc.
Periodic se organizeaza targuri de mesteri populari si spectacole folclorice.
