In anii 101 - 103 si 105, romanii sub conducerea imparatului Traian
au cucerit Dacia in doua razboaie sangeroase. Banatul
a fost numit de cuceritori DACIA RIPENSIS.
Pe locul unde se afla astazi
Orasul Timisoara se crede ca se gasea inca de pe vremea
dacilor o localitate numita Zambara. Istoriograful Ptolomeu pomeneste acest
nume in secolul al doilea inainte de Cristos. Nu se poate stii cu
precizie daca aceasta localitate sau alta, intemeiata de catre romani
s-a numit mai tarziu TIBISCUM. In orice caz este foarte probabil
ca acest din urma oras, numit MUNICIPIU pe un document contemporan, este la
originea Timisoarei de azi.
In timpul navalirilor barbare,
mai ales de catre avari, in locul CASTRULUI ZAMBARA, care se ruinase,
se ridica localitatea BEGUEY numire luata de la raul Beghei.
Locul unde s-a zidit centrul
militar important ZAMBARA, mai apoi BEGUEY
a fost ales din motive si calcule strategice si nu la intamplare,
fiind situat la confluenta raurilor Timis si Beghei.
In anul 1212 se pomeneste despre
CETATEA TIMISULUI intr-un document al regelui Andrei
II. Timisoara era deci in acel moment loc fortificat
CASTRUM si e posibil ca a avut acest caracter inca de la intemeierea
ei.
Calatorul turc Evlie Celebi ne-a
lasat o descriere a Timisoarei din anul 1660. Redam unele parti
mai interesante din expunerea lui Celebi. Fortificatia Timisoarei are cinci
porti, construite din lemn, boltite si avand usi de fier, puternice si
mari. Portile se inchid in fiecare seara, ridicandu-se podul
care leaga poarta cu imprejurimea. Celebi ne lasa scris ca: Marea
cetate s-a zidit in anul 1052.
Dupa moartea ultimului rege din
dinastia arpadiana pe tronul Ungariei urmeaza regi din dinastia franceza a angevinilor.
Urcat pe tron in anul 1307, Carol Robert de Anjou nu se simte in
siguranta in capitala sa Buda, unde il amenintau puternicii sai
dusmani din nobilimea maghiara. Da ordin sa se construiasca la Timisoara
cladirile necesare spre a instala curtea si dregatoriile. In opt ani,
mesteri italieni ridica un palat regal stralucitor, se perfectioneaza fortificatiile,
se aduc soldati, se instaleaza negustori. Din localitatea saracacioasa, fara
importanta, Timisoara devine de azi pe maine un adevarat
oras, o capitala. Regele Carol Robert isi muta resedinta la Timisoara
in anul 1316. Castelul construit pentru resedinta regelui, forma doua
dreptunghiuri, cu laturile dirijate spre cele patru puncte cardinale, inconjurate
de ziduri si de santuri, legate intre ele printr-un pod si un turn puternic
fortificat.
La sfarsitul anului 1317
moare regina Maria Caterina, prima sotie a regelui Carol Robert, fiind inmormantata
in noua capitala.
Regele Carol Robert se casatoreste
a doua oara cu sora imparatului Frederic al VII- lea. In anul 1319
moare si aceasta sotie in palatul din Timisoara, inmormantata
fiind in catedrala catolica din Oradea.
Cea de a treia sotie a regelui
Carol Robert, Elisabeta, fiica regelui polon Vladislau petrece numai primii
ani ai casatoriei in palatul regal din Timisoara. Prin
aceasta din urma casatorie, celebrata la Buda in anul 1320, prestigiul
regelui creste iar criticile contra vietii desfranate pe care o dusese,
amutesc.
Timisoara ramane
capitala tarii pana in anul 1325. Dupa mutarea capitalei la Visegrad,
apoi la Buda, regele mai vine in doua randuri la Timisoara.
O data in anul 1330, cand porneste nesocotita expeditie contra voievodului
Basarab din Tara Romaneasca. Rezultatul expeditiei a fost dezastruos,
insusi regele abia putandu-si salva viata.A doua oara Carol Robert
vine la Timisoara, la sarbatorile Craciunului din anul 1332,
pentru ultima data in Timisoara.
Dupa moartea regelui Carol Robert
in anul 1342, palatul regal din Timisoara ajunge bun
al coroanei. Regii si persoanele princiare, in timpul sederii sau trecerii
lor prin Timisoara locuiesc in palatul regal.Regele Ludovic
cel Mare a vizitat Timisoara in doua randuri.
In anul 1385,in palatul
regal din Timisoara, vaduva lui Ludovic cel Mare, regina Elisabeta
sta impreuna cu fiica sa Maria mai mult .
Regele Sigismund insotit
de sotia sa Maria, vine la Timisoara in anul 1389 si
ramane aici aproape doi ani. De aici conduce operatiunile militare contra
voievodului sarb Stefan. In anii 1396, 1397, 1409, 1426, 1428, regele
Sigismund sta vreme indelungata la Timisoara, de unde
dirijeaza operatiunile militare contra turcilor.
Intre timp Timisoara
a pierdut importanta politica si administrativa odata cu plecare curtii a castigat
insa o importanta militara din ce in ce mai mare. Cetatea
Timisoarei se considera ca una din cheile rezistentei contra
turcilor.
In acest timp critic pentru
crestinatate, apare romanul Ioan Corvinul de Hunedoara. Prin faptele sale
glorioase, Ioan Corvinul ajunge Voievod al Ardealului, Ban al Severinului, Comite
permanent de Timis, iar intre anii 1446 - 1453 guvernator al Ungariei.
Acest erou al crestinatatii pleaca in anul 1443 din Timisoara
in expeditia cea lunga, acoperindu-se de glorie in luptele cu turcii
date in muntii Balcanilor.
In anul 1443 a fost in
Timisoara un cutremur de pamant atat de puternic,
incat s-a daramat o parte din palatul regal o parte din fortificatiile
cetatii si mai multe edificii.
In urma dispozitiei din
8 august 1455 data de catre regele Ladislau a introdus pe Ioan Huniade in
posesiunea cetatii Timisoara si ceea ce ii apartin.
La 24 ianuarie 1458 a fost ales
ca rege al Ungariei Matei Corvin, fiul cel mic al lui Ioan Corvin care murise
in luptele cu turcii. Matei Corvin, nascut la Cluj de origine romana
a fost cel mai mare rege al Ungariei, mare viteaz, bun luptator, cinstit si
un rege drept. Matei ca rege vine la Timisoara, in palatul
in care a copilarit si isi petrece timpul in sanul familiei.
Timisoara e
asediata, in 10 august 1514, de trupelor revolutionare ale lui Gheorghe Doja.
Toma arhiepiscopul de Strigoniu, la indemnul Papei Leon al X lea, predica
o cruciada contra turcilor. Peste 70.000 de tarani dornici sa scape de tirania
nobilimii se inscriu sub steagul lui Doja. Cruciada se transforma intre
revolutie a iobagilor, impotriva nobililor. De la Buda, Doja trece Tisa,
pe la Seghedin, ajunge la Nadlac, Siria, Soimos, Lipova apoi ajunge la Timisoara,
unde isi aseaza tabara pe campia Ulicia. Rasculatii lui Doja, dupa
lupte duse mai bine de o luna sunt infranti. Doja cu toti capitanii
sai sunt prinsi si intemnitati, supusi la foame si grele torturi. Dupa
15 zile Doja a fost asezat intr-un tron inrosit in foc si
i s-a pus pe cap o coroana de fier inrosita. Astfel, se stinge in
cele mai grele chinuri martirul Gheorghe Doja pentru ca vroia in anul
1514 ca iobagii sa nu mai fie socotiti drept vite, ci fiinte omenesti.
In locul unde Doja a suferit
cumplitele chinuri se afla azi statuia Fecioarei Maria, din Piata Maria, iar
strada se numeste Gheorghe Doja.
Dupa mai multe lupte cu turcii,
Timisoara cade in mainile turcilor, in ziua
de 26 iulie 1552, comandantul Losoncius a predat cetatea cu conditia ca trupele
sa poata parasi cetatea nestingherite, dar turcii nu s-au tinut de cuvant
si au ucis pe toti care ieseau din cetate. Astfel, asupra Timisoarei si Banatului
s-a lasat intunericul unei dominatii otomane de 164 de ani.
Turcii si-au dat seama de importanta
strategica a Cetatii Timisoarei si de aceea ii repara
zidurile si-i aduc mai multe imbunatatiri. Castelul cetatii, adica fostul
palat a lui Huniade serveste drept locuinta pentru pasa. Turnul de apa e sistat,
iar insula ia numirea de Palanca Mica si se populeaza din nou. Palanca Mare,
care se intindea spre rasaritul orasului, acum se extinde spre nord si
apus. Pe langa mlastinile care serveau de fortificatii naturale si care
inconjurau Timisoara, turcii ridica intarituri, palisandre de stejar
si sapa santuri adanci in jurul Timisoarei.
In anul 1716, cand
printul Eugeniu de Savoya ataca Timisoara, intampina
a rezistenta foarte indarjita pentru ca cetatea pe langa fortificatiile
facute de catre turci si cele naturale, intreg teritoriul dinspre Palanca
Mare era o mlastina inundata de apele Begheiului. Atacul a inceput asupra
casei de vilegiatura a pasei, care era in cartierul Palanca Mare. In
29 August e cuprinsa moscheea din Palanca Mare. Armata turceasca vazand
ca orice rezistenta e inutila capituleaza in ziua de 12 octombrie 1716.
Iesirea trupelor turcesti s-a facut in 17 octombrie 1716 pe poarta Belgradului.
Intrarea in cetate a lui
Eugeniu de Savoya ca invingator s-a facut in 18 octombrie, ziua
sa de nastere pe poarta numita „Poarta Printului Eugen”. Drept amintire,
Printul Eugen da pasei un ceas de aur, iar pasa ofera invingatorului un
cal arab de rasa.
Papa Clemente al XI trimite lui
Eugeniu de Savoya o sabie sfintita, o palarie de hermelina impodobita
cu diamante si pietre scumpe.
Astfel, Timisoara
si Banatul, dupa 164 de ani de dominatie turceasca ajung iar in stipanirea
crestinilor. Pacea de la Passarovitz din anul 1718 consfinteste pentru turci
pierderea Banatului, Olteniei si a unei parti din Serbia.
Dupa scuturarea jugului turcesc,
orasul Timisoara si Banatul ajung sub conducerea militara imperiala.
Comandant al cetatii Timisoara e numit contele Pavel de Vallis. Provincia sub
numele Banatul Timisean nu e atasata Ungariei, ci guvernata
ca o provincie catolica – dandu-i-se o administratie cu totul separata
de cea a Ungariei.
Printul Eugeniu de Savoya recomanda,
iar imparatul numeste drept guvernator al Banatului Timisean pe general
de cavaleria Mercy Claudius Florimund. Printul Eugeniu de Savoya da lui Mercy
severe dispozitii ca in cetatea Timisoarei sa nu primeasca
decat germani romano-catolici, caci numai ei erau de toata increderea.
Guvernatorul Claudius Mercy s-a
revelat in sarcina dificila ce i s-a incredintat ca un organizator
si un gospodar exceptional. Pentru orasul Timisoara, in
special, contele Mercy a facut atat de mult incat trebuie
sa-l consideram ca adevaratul intemeietor al orasului modern. Ambitia
lui a fost sa faca din Timisoara cel mai frumos oras din imperiu.
In cei 12 ani cat
a comandat regiunea, contele Mercy a inceput secatuirea mocirlelor, canalizand
Begheiului, a incurajat agricultura si a pus bazele unei industrii infloritoare
intr-un cartier nou creat (Fabrica). Sub guvernarea lui a inceput
construirea cetatii moderne, o serie de edificii publice existente si astazi,
au fost cladite in anii aceia. Numit in 1733 comandantul trupelor
din Italia, contele Mercy a cazut pe campul de lupta langa Parma,
dar urmasii lui au continuat opera inceputa.
La sfarsitul secolului
al XVIII lea, orasul Timisoara este socotit drept unul dintre
cele mai frumoase si curate orase ale Europei.
In anul 1781, Timisoara
e declarat municipiu (oras liber regesc) prin diploma lui Iosif al II lea, din
21 Decembrie 1781. Aceasta diploma e reinnoita de catre imparatul
Leopold al II lea, iar in anul 1790, inscrisa in legile tarii.
In anul 1809 visteria si
tezaurul imperial e mutat de la Viena la Timisoara ca nu cumva
sa ajunga in mainile lui Napoleon. Tezaurul e adus de militia orasului,
infiintata in anul 1808, avand in grija paza orasului
si stand in permanenta de veghe la portile cetatii.
Ecoul evenimentelor din 15 martie
1848 din Pesta ajunge in Timisoara la 18 martie. In
aceasta zi se tine o adunare populara, in fata Primariei, sub conducerea
primarului Ion Preyer. Adunarea asigura pe imparat de atasamentul si netarmuritul
devotament al cetatenilor fata de tron. Ungurii ridica steagul razvratirii si
al despartirii de Austria. In ziua de 10 octombrie 1848, generalul Rucavina
proclama stare de asediu pe teritoriul Timisoarei. Trupele
revolutionare maghiare vin spre Timisoara cu 6.000 de soldati
si 300 de tunuri. In 26 aprilie 1849, Bem conducatorul suprem al revolutionarilor
trece prin comunele Urseni, Giroc, Freidorf si ataca avanposturile Timisoarei,
dar fara rezultatul dorit. Asediul tine 107 zile, in care timp Timisoara
sufera din cauza lipsei de alimente si a scumpetei. Daca lupta de la Sanandrei
armata maghiara se destrama. Banatul si Timisoara e din nou desfacuta de Ungaria,
Timisoara ajunge capitala Voivodinei sarbesti
si Banatului Timisan, infiintata prin rescriptul imperial din
18 noiembrie 1849. Guvernator e numit contele Ion Coronini Cronberg, dar in
anul 1860 Voivodina se desfiinteaza, iar Banatul e cedat Ungariei.
In anul 1723 se incep
fortificatiile cetatii Timisoara, care se termina in
anul 1765, piatra fundamentala s-a asezat in 25 aprilie 1723.
Contele Mercy in anul 1728
canalizeaza apa Begheiului, fapt care da Timisoarei un nou
imbold de dezvoltare.
In anul 1774 se face incercarea
de alimentare cu apa potabila a Timisoarei, aducandu-se
in cetate, apa, din cartierul Fabrica, pe o teava groasa, acest apeduct
e o realizare pentru acea perioada.
In anul 1771 se deschide
prima tipografie in Timisoara, e tipografia Matei Heimerl.
In aceasta tipografie se tiparesc mai multe calendare.
In jurul cetatii, radial
s-au dezvoltat noi cartiere, cel mai vechi este Maierele Romane, infiintat
in anul 1718 . In anul 1720 se infiinteaza cartierul Fabrica,
iar in anul 1744 ia fiinta cartierul Iosefin.
Orasul Timisoara
se dezvolta, cetatea si zidurile de aparare devin inutile si incepe demolarea
zidurilor si portile cetatii, incepand cu anul 1892 si pana
in 1910 cartierele unindu-se cu Cetatea.
In anul 1731 – 1734
s-a construit Primaria Veche in Piata Libertatii, care s-a mai numit si
Primaria Noua si Primaria Germana.
Biserica ortodoxa sarba
din Piata Unirii este construita intre anii 1744 – 1748, turnurile
sunt reconstruite intre 1791 – 1792.
Prefectura Veche din Piata Unirii
este construita intre 1754 – 1774 si s-a mai numit Casa Presedintelui
si Palatul Baroc.
Biserica Domul romano-catolic
din Piata Unirii este construita intre anii 1736 – 1774, are 9 altare
si o frumoasa orga.
Palatul Dicasterial s-a zidit
imediat dupa 1849, pentru a servi ca sediu „Voivodinei”.
Acestea sunt doar cateva
din vechile constructii, care mai sunt si azi in Timisoara
si fac parte din frumoasa arhitectura a orasului.
In partea a doua a secolului
XIX o avalansa de noutati tehnice revolutioneaza viata urbana a orasului Timisoara:
-in 1853 se introduce in oras telegrafia;
-i n 1857 se introduce iluminatul public cu gaz, Timisoara
este primul din tara;
-in 1857 se leaga orasul la reteaua feroviara europeana;
-in 1867 ia fiinta in Timisoara, Societatea de tramvaie
cu cai care sa usureze comunicatia intre cartierele orasului.
-in 1881 se instaleaza moderna retea telefonica;
-in 1884 Timisoara este primul oras din Europa cu strazile
iluminate electric;
-in 1895 incepe asfaltarea strazilor;
-in 1899 se pune in functiune tramvaiul electric, inaintea multor
orase mari din Europa;
-intre anii 1912 – 1914in Timisoara se modernizeaza reteaua
de apa si canal;
Timisoara s-a mai numit: orasul florilor, orasul parcurilor,
orasul gradina. Timisoara a avut un cult pentru cresterea florilor
si foarte multe gradinarii vestite in Balcani si in toata Europa.
Timisoara in
timpul primului razboi mondial 1914 – 1918: In 26 iulie 1914 apar
pe zidurile orasului afisele de mobilizare generala. Presa din Timisoara
in cei doi ani de la inceputul razboiului a scris cat se poate
de rezervat despre Romania si lasa sa se intrevada ca Romania
va intra in razboi, alaturi de Austro-Ungaria. Cand insa in
anul 1916, Romania declara razboi puterilor centrale, ziarele timisorene,
duc o campanie de nemaipomenita ura impotriva tuturor politicienilor din
Regat. In 7 septembrie 1916 se introduce in Timisoara
si in intreg Banatul starea de asediu. Cele mai multe scoli, pe
durata razboiului au fost rechizitionate, servind de spitale militare. In
toamna anului 1918, prabusirea frontului Austro-Ungar produce in Timisoara
mari tulburari si miscari de strada. Manifestantii darama in 26
octombrie 1918 statuia generalului Anton Scudier, monumentul lui Coronini, fost
general austriac si in 27 octombrie profaneaza monumentul victoriei din
fata primariei.
In 28 iulie 1919 Timisoara
ajunge sub stapanire romaneasca.
Pe data de 3 August 1919 la ora
8 dimineata, intra in Timisoara trupele romane,
sub comanda colonelului Economu.
In 10 august 1919 se tine
in Timisoara o mare adunare populara a tuturor banatenilor,
in care cei peste 40.000 de participanti voteaza rezolutia unirii banatului
cu Romania.
