| |
Vegetatie
 In statiunea
Sinaia
si in imprejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de variat, aflandu-se
in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei extremitati
a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se
intalnesc mai frecvent fagul, bradul si molidul, la care se mai adauga laricea,
paltinul, ulmul de munte, frasinul, plopul tremurator, mesteacanul. Etajului
montan superior ii sunt caracteristice numai molidisurile pure prezente la
peste 1500 m altitudine, in Valea lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului,
etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si molidul, sub forma de palcuri. Tot
aici mai apar jneapanul si arinul de munte. Pajistile si tufisurile alpine
acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-un covor
vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta
zona intalnim pernitele de iarba rosioara si tufisurile de ochiul gainii.
In etajul montan intalnim rar alunul, liliacul salbatic; acestea din urma
numai la stanca Sfanta Ana si in Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa.
Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul,
ghiocelul, pedicuta, pelinul, podbalul, sovarful, sunatoarea, trei frati patati,
zburatoarea, s.a. Mentionam ca in padurile si poienile din preajma Sinaiei
se intslnesc mai multe varietati de ciuperci, unele dintre ele comestibile:
manatarca sau hribul, iutarul, buretele serpesc, creasta cocosului, zbarciogul,
urechea babei, buretele cu peruca, ciuperca alba de padure, pastravul de fag,
ghebele si rascovul. De la un anotimp la altul, padurile din zona Sinaiei
au un aspect deosebit: primavara, domina o culoare verde- deschides, iar vara,
verde-intens; toamna, de pe la jumatatea lunii septembrie pana aproape de
caderea brumei, verdele constant al brazilor se armonizeaza cu coloritul aramiu
al foioaselor, pana in clipa cand acestea isi scutura frunzele. Fauna
 Dintre
animalele salbatice refugiate in locuri ferite din imprejurimile
Sinaiei, amintim cateva de interes cinegetic: cerbul, ursul, caprioara,
capra neagra, mistretul, lupul, vulpea, rasul. Acestora li se
adauga veverita, iepurele si diferiti soareci de padure. In apele
cristaline din zona, pastravul isi are un mediu prielnic de viata.
Dintre pasari pot fi mentionate: mierla, gaita, pupaza, cotofana,
ciuful de padure, vulturul plesuv, cocosul de munte, gaina salbatica
sau gainusa, privighetoarea, ciocanitoarea, codobatura, cucul,
cinteza. Hidrografie
 Principalul
curs de apa care strabate Sinaia, este raul Prahova, ale carui izvoare se
gasesc la Predeal.
Intre localitatile Busteni
si Sinaia, in albia raului Prahova curg mai multe paraie, unele venind dinspre
Bucegi: Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor, Valea Urlatoarea, Valea
Babei, Valea Pelesului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea
Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1200 m, aceste paraie
sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in
functie de precipitatii. In zona Sinaiei se afla si o bogata retea de ape
subterane, atat in partea de vest, cat si in cea estica. In partea de est,
apele subterane se gasesc cantonate in structuri acvifere, roci poroase, permeabile
(conglomeratele de Bucegi). Acestea acumuleaza apa din precipitatii, dand
nastere la izvoare, mai mari sau mai mici, ce formeaza torenti tumultuosi;
la randul lor, acestia, uniti, formeaza paraie ce erodeaza necontenit stanca
muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in rocile
marnocalcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor suvoaie ascunse,
facandu-si aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intalnite la poalele
Garbovei si care dau nastere mai multor torenti sau paraie: Cumpatu, Valea
Rea, Valea Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei creste treptat
de la 0.59 mc/s, la Azuga,
la 5,13 mc/s la confluenta cu Izvorul Dorului, ca urmare a contributiei paraielor
Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Peles, Casaria, Valea Iancului,
Zgarbura si Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii. Este un
debit relativ constant, el marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand
zapezile se topesc brusc, de obicei toamna si primavara. Iarna, datorita zapezii
si inghetului de lunga durata, regimul de scurgere al paraielor mentionate
este diminuat in buna masura, la acestea adaugandu-se si o slaba alimentare
din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care impanzesc
teritoriul Sinaiei dau statiunii un plus de frumusete, imbie la popasuri sau
excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul specific apelor
de munte.
|
|
