Rezervatia Naturala Lacul Ursu

Rezervatia Naturala - Arie protejata “Lacul Ursu si arboretele pe saraturi” este amplasata pe teritoriul intravilan al orasului Sovata, în statiunea turistica. Aria este definita ca rezervatie naturala de interes national conform Legii 462/2001- privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, corespunzand categoriei IV IUCN (International Union for Conservation of Nature) . Suprafata ei este de 79 ha, din care 73,3 ha padure si 5,7 ha suprafete acvatice. Are ca obiective de conservare si protectie lacurile Ursu , Alunis , Rosu , Verde, Mierlei si Paraschiva , respectiv padurea situata pe substraturile saline adiacente acestor lacuri. Aria protejata se afla în custodia Primariei Oras Sovata si Directia Silvica Mures - Ocol Silvic Sovata .

FLORA

Stratul subtire de sol argilos în amestec cu gresie nisipoasa care acopera masivul de sare face posibila existenta padurii seculare cu vegetatie foarte bogata . Coexistenta sarii, a solului sarat si a padurii este un fenomen rar întalnit , întrucat terenurile sarate sunt de regula pustii, cu vegetatie halofita slab dezvoltata.

În stratul relativ subtire de sol se ancoreaza radacinile speciilor lemnoase cele mai des întalnite: stejarul (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea) - în proportie de 37.61%, fagul (Fagus syilvatica) - 26.41%, carpenul (Carpinus betulus)-34.25%. În anumite locuri întalnim si molizi (Picea abies)-1.71% cat si pini (Pinus silvestris, Pinus nigra). Molizii dar si exemplarele foioase ajung la dimensiuni considerabile , astfel nu sunt rare exemplare de stejar cu dimensiuni de peste 1 m diametru si molizi cu diametru de peste 60-70 cm.

Surprinzator de bogata si abundenta este si vegetatia ierboasa a padurilor. În luna iulie solul este acoperit în proportie de 25-40% de un covor ierbos, care cuprinde 30-35 de specii. Alaturi de speciile obisnuite, ca Urtica dioica, Chelidonium majus, Taraxacum officinale, Gallium sp., Veronica sp., etc remarcam si prezenta unor flori endemice, ca laptucul oii (Telekia speciosa - endemism intracarpatin) si specii rare, ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus) si crinul de padure (Lilium martagon).

Alte specii lemnoase în amestec cu cele amintite sunt: ciresul salbatic (Cerasus avium), plopul tremurator (Populus tremula), marul paduret (Malus sylvestris), cornul (Corus mas), sangerul (Cornus sanguinea), paducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), frasinul (Fraxinus excelsior), jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus). Dintre speciile lemnoase cataratoare amintim curpenul (Clematis vitalba) si iedera (Hedera helix).

FAUNA

Fauna este caracteristica padurilor de cvercinee din zona dealurilor mijlocii. În zonele adiacente se pot întalni carnivorele mari: ursul (Ursus arctos arctos L), lupul (Canis lupus), rasul (Lynx lynx). Capriorul (Capreolus capreolus) patrunde frecvent pe teritoriul arie protejate, cerbul comun (Cervus elaphus) gasindu-se în zonele adiacente. Alte specii ce se regasesc în aceasta zona: mistretul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles), jderul de copac (Martes martes), jderul de piatra (Martes foina), pisica salbatica (Felis sylvestris), etc.

Ornitofauna este bogata, putand întalni speciile comune ca mierla (Turdus merula), Oenanthe oenanthe, pitigoi (Parus sp), Nucifraga cariocatactes, Coracias garullus, Cuculus canorus, iar dintre rapitoare Buteo buteo, Pernis apivorus, etc.

LACURI

Lacul Ursu Este cel mai mare lac sarat , heliotermal din Romania , cu o suprafata de 40.235 mp, circumferinta de 1180 m si o adancime maxima ce depaseste 18 m . S-a format în în perioada 1875-1880 în urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice si hidrologice , prin dizolvarea treptata a masivului de sare de catre apele a doua paraie (Auriu si Cris-Toplita) , urmata de surparea terenului . Golul rezultat a fost umplut de cele doua paraiase , într-o perioada de aproximativ 5 ani luand nastere actualul lac avand forma asemanatoare unei piei de urs întinse , de unde a capatat si denumirea sa.

Apa dizolva în continuare sarea din masivul de sare , astfel salinitatea Lacului Ursu prezinta o variatie mare în functie de adancime : 0-2 m pana la 100 g/l , de la 2 m pana la fundul apei 220-300 g/l . Apa dulce a paraurilor Auriu si Toplita , avand densitatea specifica mai redusa decat apa sarata , se mentine la suprafata si actioneaza ca izolator termic : permite penetrarea radiatiilor solare care încalzesc straturile de apa sarata din interior , dar totodata previne pierderea caldurii acumulate , acest fenomen fiind cunoscut sub denumirea de heliotermie .

Lacul Alunis

Se situeaza la o distanta de 60 m de limita vestica a Lacului Ursu. Geneza acestui lac este strans legata de cea a Lacului Ursu : surplusul de apa din Lacul Ursu s-a scurs spre vest, într-o alta dolina carstosalina , care prabusindu-se, a dat nastere Lacului Alunis . Suprafata lacului este de 0,37 ha , adancimea maxima de 6,4 m , oglinda apei se afla cu cca. 4 m sub nivelul Lacului Ursu . Surplusul de apa al lacului se scurge prin Valea Frumoasa si Paraul Sarat , ajungand în paraul Sovata. Concentratia de sare este mai redusa , totodata si fenomenul heliotermiei este mai slaba , aici neexistand stratificarea apei caracteristic Lacului Ursu .

Lacul Rosu si Lacul Verde

Lacurile Rosu si Verde sunt situate în partea nord-vestica a Lacului Ursu , într-o vale lunga de aprox. 120 m . Aceste doua lacuri , legate între ele , au luat nastere în urma dizolvarii superficiale intense a masivului de sare pe locul unor doline . Lacul Verde are o suprafata de 0,14 ha si adancime maxima de 2,1 m , Lacul Rosu situat imediat în aval are dimensiuni mai reduse cu o suprafata de 0,029 ha si adancime maxima de 1,05 m .

Cele doua lacuri sunt alimentate dintr-un izvor sarat din apropiere , iar surplusul lor de apa se scurge în Lacul Ursu , constituind sursa de apa sarata al acestuia. Denumirea Lacului Rosu provine de la prezenta oxizilor de fier, abundenti în structura sedimentara aferenta. De asemenea, nu este exclus faptul ca toponimul sa fie derivat si din asocierea cu abundenta de crustacee (Artemia salina) ce îl populeaza în sezonul estival.

Lacul Paraschiva

Situat la nord de Lacul Ursu , lacul Paraschiva s-a format în anul 1980 , în urma acumularii de precipitatii în mijlocul unei doline de sare . Stratul sedimentar al lacului este atat de gros , încat apa adunata nu a atins substratul de sare , astfel aceasta este un lac dulcicol. A fost amenajata pentru pescuit sportiv , fiind populata cu pesti .

Lacul Mierlei

Este cel mai tanar lac sarat , luand nastere la începutul anilor 1950 într-o dolina de sare . Aflat în mijlocul padurii , lacul are o suprafata de 0,147 ha si adancime maxima de 1,85 m , fiind alimentat de cateva izvoare sarate de mici dimensiuni .

MUNTELE DE SARE

În zona cuprinsa între vaile p.Rachitis si Valceaua Bailor, sarea ca roca masiva de zacamant de pe fundul depresiunii Transilvaniei, se apropie si chiar strabate la suprafata datorita fortelor geologice. Formatiunea geologica denumita Muntele de sare se afla în imediata apropiere a Lacului Rosu , în partea nord-vestica a acestuia . În urma infiltratiilor de apa si a ploilor torentiale , depozitele deluviale din aceasta parte a masivului au fost afectate de alunecari de teren superficiale , în urma caruia a fost decopertat versantul , blocuri de sare aparand în lumina zilei . Ca urmare a solubilitatii ridicate a sarii , apele de precipitatii au sapat mii de santuri separate de creste mai mult sau mai putin late , numite de specialisti lapiezuri.

Sursa: www.primariasovata.ro