Oferte de cazare in Baia Mare | Hoteluri in Baia Mare | Turism Baia Mare
Municipiul Baia Mare este situat in partea vestica a judetului
Maramures, in depresiunea cu acelasi nume, pe cursul mijlociu al Raului Sasar,
la o altitudine medie de 228 m fata de nivelul marii, fiind cuprins de coordonatele
geografice 47°39" - 47°48" latitudine nordica si 23°10" - 23°30" longitudine
estica.
In componenta municipiului Baia Mare intra si localitatile
Blidari, Firiza, Valea Neagra, Valea Borcutului, insumand o suprafata de 23.471
ha. La nord se invecineaza cu Muntii Ignisului, la sud cu localitatile Recea
si Grosi, la est cu orasul Baia Sprie si la vest cu comuna Tautii Magheraus.
Suprafata teritoriului administrativ insumeaza 23.573 ha din care 3.170 ha sunt
terenuri agricole, 18.599 ha - terenuri silvice, cu preponderenta paduri, si
1.804 ha - constructii si alte destinatii.
Relieful in depresiunea Baia Mare este alcatuit din cateva
terase ale Somesului, Lapusului si Sasarului, are aspectul unui amfiteatru cu
larga deschidere spre vest, iar la nord si est se ridica Muntii Ignis si Gutai,
cu spinari rotunjite, acoperiti cu paduri si platouri bogate in pasuni.
Dintre munceii care salta brusc deasupra depresiunii se remarca Dealul Murgau
-633m, Dealul Florilor -367m, Dealul Crucii -501m, Piatra Bulzului, Rotunda,
Pleasca Mare, Ignis -1307m, Iezurele s.a. Lantul muntilor Gutai formeaza o unitate
geomorfologica mai aparte, cu roci eruptive, care pun in evidenta piscurile
Mogosa -1.246m, Gutai -1.443m si Creasta Cocosului -1.428m.
Aceasta din urma este o ramasita dintr-un vechi crater vulcanic, cu stanci golase,
dispuse sub forma de falii verticale ca o fortareata ciudata, cu pereti prapastiosi,
fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turisti.
Scoarta terestra din zona municipiului cuprinde o structura pedogenetica variata,
caci alaturi de solurile podzolice predominante se gasesc soluri pseudogleice
si aluviale specifice zonei depresionare, precum si soluri brune de padure,
soluri montane acide, etc.
Reteaua hidrografica este reprezentata, in principal, de raul Sasar, lung de
31,6 km, care strabate orasul de la est la vest colectand apele raurilor Chiuzbaia
si Firiza, a paraielor Sf. Ion, Rosu si Borcut. Pe raul Firiza, la 5 km distanta
de centrul orasului, s-a construit Barajul de la Stramtori prin care s-a creat
un lac de acumulare in suprafata de 110 ha ce asigura rezerva de apa potabila
a centrului urban. La aceasta se adauga Lacul Bodi de la Ferneziu
si lacul de la Mogosa, create prin baraje artificiale. Ele constituie indragite
locuri de agrement. Trebuie amintita aici existenta unor izvoare de apa minerala
pe Valea Borcutului, la Usturoi si Firiza.
Din zona municipiului Baia Mare are unele caracteristici specifice,
mai aparte, datorita existentei lantului carpatic ce indeplineste rolul benefic
de paravan, impiedicand intemperiile reci dinspre nord-est. Aflata la adapost,
depresiunea are un climat de nuanta mediteraneana, cu ierni blande, fara mari
viscole, cu veri racoroase, prelungite si un echilibru atmosferic favorabil.
Temperatura aerului in municipiul Baia Mare atinge cota medie,
multianuala de 9,6°C. Media lunii ianuarie se ridica la -2.4°C, iar a lunii
iunie la 19,9°C. Precipitatiile atmosferice sunt in general constante, totalizand
o medie anuala de 976 mm.
Vanturile nu prezinta caracteristici deosebite. Datorita imobilizarii maselor
de aer in depresiune, se inregistreaza perioade lungi de calm atmosferic, fapt
ce influeteaza negativ starea de poluare a orasului.
Vegetatia cuprinde o gama variata de specii ierboase si arborescente, in functie
de varietatea terenului, a solului si a climei.
Padurile ocupa 80% din suprafata localitatii. Depresiunea Baia Mare
face parte din arsenalul padurilor de foiase (fag, carpen, stejar) - astazi
in mare parte defrisate si inlocuite de culturi agricole si pajisti secundare.
Etajul padurilor de foioase se intinde pe altitudini cuprinse intre 300 si 1200
m, formand un brau verde in jurul orasului. Pe rama depresiunii Baia
Mare predomina padurile de gorun in amestec cu carpen. Padurile de
fag si carpen ocupa versantii vestici si sudici ai muntilor Gutin.
Specifice depresiunii Baia Mare sunt suprafetele intinse ocupate
de castanul comestibil care urca si pe versantii cu expozitie sudica si vestica
pana la altitudini de 600 m. Padurile de castani de la Baia Mare
formeaza cea mai mare suprafata impadurita cu aceasta specie din Romania. Aici
castanul comestibil este perfect aclimatizat, vegetand ca specie care se regenereaza
pe cale naturala, preferand solurile montane acide, cu drenaj bun si evitand
solurile podzolice pseudogleizate si cu drenaj slab.
Trecerea de la padure spre pasune sau teren cultivat este de obicei de o liziera
de arbust alcatuita din specii ca alunul, socul, cornul, calinul, sangerul,
lemnul cainesc.
Fauna din spatiul geografic baimarean cuprinde aproape toate speciile cunoscute
din zona carpatica, valoroase cinegetic: cerbul, capriorul, lupul, vulpea, iepurele,
jderul, veverita. Aceste specii sunt frecvente in zona pasunilor montane alpine.
Pasarile sunt bine reprezentate mai ales in locurile unde predomina padurea
de fag, mai bine conservata in ciuda defrisarilor masive, prin: ierunca, porumbel
de scorbura, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnita, soimul.
In apele de munte traieste: lostrita, pastravul, scobarul si stiuca; iar in
apele de ses se intalaq muncilnesc cleanul dungat si babetele.
In zona Baia Mare exista rezervatii naturale cu caracter geologic:
Creasta Cocosului, Cheile Tatarului, rezervatia fosiliera de la Chiuzbaia, Lacul
albastru din Baia Sprie, pestera Valenii Somcutei cu specific speologic.
De asemenea sunt ocrotiti: arborii de castani comestibili, arboretele de gorun,
padurea de stejar de la Bavna.
