Cele mai vechi urme de locuire in perimetrul orasului Deva
au fost descoperite in zona Dealului Cetatii, ele apartinand culturii neolitice
Turdas Vicina. Este vorba de unelte de piatra si vase de lut ars incizate, care
apartin culturii Cotofeni.
In secolul I i.Hr., in zona Dealului Cetatii exista o asezare dacica fortificata,
fapt dovedit de descoperirea in zidurile cetatii feudale a unor fragmente de
edificiu anterior, de tipul murus dacicus.
Cucerirea Daciei de catre romani in secolul II d. Hr. Marcheaza o noua etapa
de evolutie in istoria zonei. Alaturi de un punct militar de observatie amenajat
pe Dealul Cetatii, romanii au construit in zona edificii semifortificate denumite
vila rustica.
Incepand cu secolul XI dinspre Campia Panonica incepe patrunderea treptata in
lungul Vaii Muresului, a populatiei maghiara. Aceasta regiunea intra din secolul
XIII sub influenta Coroanei maghiare, in 1276 fiind organizat comitatul Hunedoara
din care facea parte si Deva.
In anul 1242 localitatea Deva a fost incendiata de tatari,
care au patruns in lungul Muresului dinspre est.
In mijlocul secolului XIII se
pun bazele cetatii feudale, care este amintita pentru prima data in anul 1269
sub numele de Castrum Deva cu ocazia redactarii unui act de
danie comitetului Chyl din Calnic, de catre ducele Transilvaniei Stefan,
fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei.
Tot in aceasta perioada s-a construit o casa nobilara ca resedinta pentru voievozii
sau stapanii cetatii si de administratie a domeniului Cetatii Deva.
Cetatea Devei
avea la 1371 in jurisdictie patru districte romanesti care erau conduse de cneji
si nobili.
La inceputul secolului XIV Deva era un targ redus ca suprafata
in care locuiau nobilimea, comandantii militari, preotii catolici si cativa
mestesugari.
In anul 1453, Iancu de Hunedoara primeste o danie, din partea regelui Ladislau
I, Cetatea Devei, fapt care va conduce la o dezvoltare deosebita a localitatii.
Viata grea a taranilor din satele zonei a continuat insa, in anul 1514 si 1524
izbucnind rascoale.
Dupa infrangerea armatelor ungare la Mohacs in 1526, de catre turci, in absenta
unui rege pe tronul Ungariei, Cetatea Devei a fost disputata
intre nobilii Ferdinand de Habsburg si Ioan de Zapolya.
In anul 1550 se marcheaza o prima descriere a targului Deva,
dupa o lupta data de Ioan Torok, castelan de Hunedoara, impotriva turcilor,
mentionandu-se existenta unor bariere care constituiau un sistem de aparare.
La inceputul secolul XVI, navalirea repetata in zona a turcilor, provoaca o
decadere a localitatii, Deva fiind devastata in timpul atacurilor
din 1550, 1552 si 1557. Navalirea turcilor din 1557 a condus la cucerirea Devei,
pe care conducatorul turcilor, Soliman cel Mare a daruit-o reginei Isabella
a Ungariei care recunoscuse in 1541 suveranitatea Portii.
Cetatea Devei a fost utilizata frecvent si ca inchisoare, aici
fiind intemnitati pretendenti la tronul Transilvaniei, nobili cazuti in dizgratie
si iobagi. La mijlocul secolului XVI pe drumul Postei s-a construit in piata
Devei un han numit Hanul cel Mare.
In 1581 orasul, sub stapanirea lui Francisc Gesthy isi pierde privilegiile castigate
anterior, populatia fiind inrobita.Dieta Transilvaniei, reunita in 1607, a hotarat
ca Cetatea Devei sa nu mai fie cadata ca proprietate particulara
ci sa ramana in stapanirea principilor transilvaneni.
Un document emis in 1618 reliefeaza stema orasului care avea in partea de jos
un brat tinand in mana un crin, iar in partea de sus o stea cu cinci colturi
si o semiluna.
In anul 1630 domeniul Deva a trecut in proprietatea lui Stefan
Bethlen si a sotiei sale Maria Szechy.
In anul 1687 Cetatea Devei este ocupata de trupele austriece,
conduse de generalul Caraffa Antonio care reinstaureaza regimul habsburgic.
Domeniul si Cetatea Devei au fost donate in 1731 de Imparatul
Carol al Vi-lea, ducelui Iuliu Visconti. Acesta le-a vandut apoi in 1743 contelui
Haller cu suma de 60.000 de galbeni.
In secolul XVIII Deva a fost bantuita de mai multe epidemii,
fiind cunoscute ciuma din 1711 – 1719, apoi cea din 1738 – 1740,
cand au murit 30 de persoane si ciuma din 1770 – 1771. Pe langa aceste
molime, un puternic incendiu a distrus in 1756 o mare parte a orasului iar in
1780 navala lacustelor a nimicit recolta.
In timpul revolutiei din 1848 – 1849 in perimetrul Devei
au avut loc confruntari intre armatele revolutionarilor si cele imperiale. Dupa
retragerea armatei imperiale condusa de Puchner in lupta de la Simeria, la 9
februarie 1849, revolutionarii condusi de generalul Bem au asediat Cetatea Devei
in care stationa o garda austriaca. Victoriile anterioare obtinute i-au determinat
pe austrieci sa mineze zidurile cetatii.
Garnizoana cetatii a capitulat dupa doua luni de asediu . La 13 august 1849
insa, in urma exploziei depozitului de munitie, zidurile Cetatii Devei
au fost aruncate in aer, transformand vechea cetate intr-o ruina.
La cateva zile dupa distrugerea cetatii, trupele revolutionare din Deva
au fost infrante, aceeasi soarta avand-o intreaga revolutie din Transilvania.
Pana in 1848 la conducerea targului stateau capitanul orasului, locotenentul
si juratii. In timpul revolutiei din 1848 Deva a fost proclamata oras cu consiliu
ales, avand autonomie in conducere.
Regimul absolutist din perioada 1848 – 1860 a introdus insa primari numiti,
localitatea fiind pusa sub puterea prefecturii. Aceasta forma a ramas neschimbata
si sub regimul liberal din anii 1860 – 1866.
Din 1886 Deva
redevine oras cu consiliu ales.
Anul 1854 a marcat introducerea telegrafului in oras si primul spital civil
iar 1868 intrarea in gara a primului tren.
In anul 1866 a fost construita o noua primarie pe un loc achizitionat de la
Domeniul Fiscal, in schimbul caselor care formau temnita din cartierul Greci.
Dupa 15 ani in 1901 cladirea Primariei a fost demolata, inaltandu-se pe acelasi
loc sediul actual.
Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX au marcat pe fondul dezvoltarii
capitalismului in zona, o noua etapa de prosperitate, Deva
reprezentand resedinta pentru multi capitalisti care au investit fonduri in
zonele Hunedoara, Calan si Muntii Apuseni.
In anul 1895 ajunge la Deva prima bicicleta, in 1894 prima
linie telefonica, in 1901 primul automobil, in 1905 curentul electric si cinematograful,
in 1908 primul telefon public.
In anul 1933 Petru Groza infiinteaza la Deva, Frontul Plugarilor,
inscriind in acest partid foarte multi tarani. La 8 februarie 1933 in sala teatrului
orasenesc a avut loc prima adunare a plugarilor.
Datorita faptului ca Partidul Comunist era scos in afara legii, Frontul Plugarilor
a actionat ca un paravan al acestuia ducand o politica de front populara.
Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza a contribuit la
deschiderea drumului spre regimul comunist in Romania.
In anul 1645 a fost introdusa radioficarea iar in 1960 televiziunea.Anul 1953
a marcat infiintarea primelor cooperative agricole in Viile Noi, Ceangai si
Santuhalm. Din 1948 pana in anul 1968 municipiul Deva a fost
resedinta Regiunii Hunedoara, care includea si o parte din actualul judet Alba.
Odata cu noua organizare administrativa a tarii din 1968, Deva
devine resedinta actualului judet Hunedoara.
In perioada aceasta orasul s-a dezvoltat din punct de vedere social si economic
dobandind si o arhitectura atragatoare in care cladirile vechi se imbina armonios
cu cele noi.
Caderea regimului comunist din Romania in decembrie 1989, a insemnat pentru
municipiul Deva, o noua etapa de evolutie, bazata pe afirmarea
vietii democratice.
