Istorie Predeal - Geneza
Urmele istorice ale acestei asezari sunt pe cat de sporadice, pe atat de indepartate
in timp. Ca a existat aici o straveche asezare preistorica nu poate fi negat,
desi s-au facut mai putine lucrari arheologice decat in alte zone istorice.
Putinele sapaturi au confirmat la sfarsitul veacului trecut existenta, in zona
Predealului, a unui depozit de bronz datand din neolitic (1200 –
800 i.H.), compus din coliere masive, o sabie frumos mestesugita si un topor
cu tortita. Coincidenta acestui depozit cu cel descoperit la Sinaia
(unde s-au aflat intre altele si 26 de topoare din bronz) permite sa credem
ca aceasta zona a Vaii Prahovei era populata in neolitic.
Absenta urmelor de arheologie romana presupune ca legiunile romane, speriate
de defileul de la Posada, au ocolit zona, preferand Valea Teleajenului si pasul
Tabla Butii, in trecerea lor spre Transilvania.
Prima mentiune documentara a denumirii de Predeal apare in
scrisoarea voievodului Constantin Brancoveanu, din 26 februarie 1705 catre
jupan Andreas-marele jude al cetatii Brasovului-in legatura cu un transport
de marfa si contine urmatorul pasaj:
"Sa pohtesti dumneata pe comandantul den Brasov ca sa dea cativa neamti
ajutor, sa vie postavul pana la hotarul Tatar, adeca pan la Predeal
ca sa n"aiba postavul vreo zatniceala."
Pasul Predeal a fost folosit pentru prima data la trecerea
de osti in Ardeal in anul 1611, cand, disperati de prigoana lui Gabriel Bathory
- principele Ardealului - sasi brasoveni il cheama in ajutor pe domnitorul muntean
Radu Serban.
Acesta trece cu oastea sa prin acest pas, pe atunci nestiut si lupta este castigata
de munteni in fata Brasovului.
Pasul Predeal si Valea Prahovei
Drumul Vaii Prahova a fost mentionat pentru prima oara intr-un act
datand din anul 1358, prin care regele Ungariei Ludovic, permite negustorilor
din Brasov libera trecere "Intre Buzau si Prahova, adeca de la varsarea Ialomitei
pana la varsarea Siretului in Dunare".
Dar nimic nu ne indreptateste sa credem ca negustorii ar fi ales drumul peste
culmea Predealului, care secole de-a randul n-a fost decat o poteca naturala.
De aceea pare hazardata afirmatia facuta de Marele Dictionar Geografic al Romaniei-Bucuresti,1898
ca armata ardeleneasca condusa de voievodul Nicolae impotriva lui Vladislav
Basarab ar fi intrat in Tara Romaneasca-Muntenia pe la Predeal intre anii 1360
si 1372.
Cert este ca, in secolul al XII-lea, domnitorii Tarii Romanesti-Muntenia confirma
negustorilor brasoveni privilegii comerciale primite inca din timpul lui Mircea
cel Mare, iar aceste acte mentioneaza drumul Vaii Prahova
- Dan al II-lea in anul 1442
- Valdislav al II-lea in anul 1452
- Vlad Tepes in anul 1476
Hrisovul din anul 1593 al domnitorului Alexandru cel Rau, aminteste de existenta
unei vami pe drumul Vaii Prahova - alaturi de Vama Branului si Teleajenului
- si se crede ca era la Campina.
Pana in anul 1793, de la Timis, peste Predeal, pana la Comarnic, peste Oratii,
drumul era o poteca ingusta cu popasuri pentru negustori, dupa cum se spune
in hrisovul din 1674 al domnitorului Duca Voda. Transportul de marfuri
se facea pe cai pana la Campina, unde se incarcau in chervane.
Drumul Vaii Prahova a fost transformat cu ocazia razboiului ruso-turc-austriac:
1736-1739 in drum de care si trasuri cu poduri de lemn, de catre austrieci.
In jurul anului 1737, o oaste austriaca trecea prin Predeal ca sa lupte, in
alianta cu rusii, impotriva turcilor, dar este invinsa de acestia din urma chiar
la granita impusa, care trecea pe la Predelus, Cioplea, Stadionul Predeal, Muchia
Fitifoiului, Vf. Baiului, Vf. Omul.
In anul 1775, Ipsilante Voda consfinteste drepturile carutasilor "Prahoveni"
de a transporta marfuri de la Brasov la Bucuresti si din text se desprinde concluzia
ca poteca Vaii Prahova era drum de care.
In anul 1789 drumul Vaii Prahova este reparat si indreptat, construindu-se
punti si poduri de lemn primitive peste prapastii. Totusi drumul era greu si
periculos, circulabil mai ales din luna mai pana in octombrie.
In jurul anului 1790, ia fiinta un serviciu de posta pe drumul Vaii
Prahova, cu un local si la Predeal - schimbul de cai si odihna drumetilor
facandu-se sub paza strajilor domnesti.
Tratatul turco-austriac din anul1794 va asigura Predealului un rol de seama,
ca punct de trecerea marfurilor, dregatorilor si insotitorilor caravanelor,
urmand ca Valea Prahovei sa devina in secolul al XIX- lea cel mai batatorit
drum intre Bucuresti si Brasov, avand in vedere si varianta drumului
de pe Valea Rasnoavei ce pornea din dreptul manastiri Predeal.
Valea Prahovei - istoria moderna a Predealului
Istoria moderna a Vaii Prahova incepe odata cu construirea Soselei
Nationale, in urma vizitei pana la Predeal in anul 1845 a domnitorului
Bibescu.
In anul 1846 se fac studii pregatitoare construirii unei sosele "Sistematice",
iar in anul1847 incep lucrarile sub conducerea inginerului Ruset, lucrari ce
vor fi intrerupte de evenimentele anului 1848.
In anul 1852 Stirbei Voda il aduce in tara pe inginerul francez Lalanne si
lucrarile se intensifica, astfel incat, in anul 1864, soseaua Campina-Predeal
este aproape gata.
Din anul 1867 se va lucra in fiecare an la intretinerea, imbunatatirea si infrumusetarea
acestei caii de comunicatie, iar in anul 1898 ia fiinta un serviciu special
pentru aceasta, condus pana la primul razboi mondial de catre inginerul
Nestor Urechea.
Intre timp, adica in anul 1854, se termina soseaua austriaca Timis-Predeal,
fapt care a stimulatmult relatiile economice dintre Transilvania si Muntenia.
Dar cel mai hotarator eveniment in dezvoltarea localitatii Predeal
l-a constituit construirea caii ferate Bucuresti-Predeal inceputa la
3 martie 1876, intrerupta in timpul razboiului de independenta si pusa
in circulatie la 10 iunie 1879 orele 10-11, cu primul tren "de plecare"
intre Sinaia si Predeal.
In ceea ce priveste legatura cu Brasovul, la 31 mai 1874 s-a incheiat conventia
dintre Romania si Austro-Ungaria, privind construirea unei linii ferate Ploiesti-Predeal-Timis-Brasov,
iar lucrarile s-au tergiversat, jonctiunea liniilor ferate dintre Muntenia si
Transilvania facandu-se abia in anul 1882 la Predeal.
Cu deschiderea caii ferate in anul 1879, circulatia pe soseaua
s-a mai redus, pentru a lua apoi din nou avant odata cu introducerea in circulatie
a automobilului.
Locuitorii Predealului
Primii locuitorii ai Vaii Superioarea a Prahovei au fost schimnicii,
mocanii si talharii.
In zona localitatii Predeal, traditia orala pomeneste un schimnic pe numele
Diham si schitul Predeal construit in anul 1774 de calugarul Ioanichie.
Pana in anul 1665 cand s-a ridicat o bisericuta din lemn la poalele muntelui
Furnica, cu hramul Sf. Nicolae, toti schimnicii din Bucegi se adunau o data
pe an la schitul Lespezi-Posada Veche de langa Comarnic, unde erau impartasiti
de catre staret.
O data cu popularea zonei si crearea de gospodari locale, numarul stanelor
din aceasta parte a inceput sa scada, iar zona Predeal, izolata si greu accesibila
a servit adapost si loc de jaf talharilor- spaima drumetilor si chiar a monahilor
si pastorilor.
Aparitia primelor asezari omenesti este legata de dezvoltarea
cailor de comunicatie dintre Tara Romaneasca, Muntenia si Transilvania, pe drumul
Vaii Prahova si astfel, in anul 1700 este semnalata existenta unui han
la gura Rasnoavei, care servea de adapost fugarilor din Ardeal.
Prin anul 1750 apar alte doua hanuri "Hanul Lui Rujea"
si hanul de la gura vaii Puristoaca-Polistoaca cum ii spun azi localnicii.
Cu schitul de lemn ridicat in anul 1774 si ulterior cu localul Postei, infintat
prin anul 1790, Predealul incepe sa-si defineasca treptat existenta gospodareasca
proprie si devine o comunitate cu caracter permanent.
Prima mentiune documentara a localitatii Predeal ca asezare dateaza
din anul 1805, cand s-a facut "Conscriptia" - recensamantul
ortodoxilor din Tara Romaneasca - Transilvania de catre o comisie a conscriptoriei
din Sibiu.
Se presupune ca nu putea fi vorba de mai mult de 20 locuitori,
populatie formata din monahi, scutelnicii schitului si slujitorii domnesti de
la localul Posadei.
Potrivit traditiei orale, prima gospodarie stabila si independenta de schit,
a fost ridicata in anul1830, de catre cetateanul Moise Zangor,
original din Rucarul Muscelului si venit din Comarnic, s-a casatorit cu una
din ficele padurarului Ion Costea si a construit o casa de lemn la sud-vest
de manastire.
Dupa anul 1852 cand vama de la Breaza se muta la Predeal - pe locul fostului
parc din Predeal, intre cele doua hanuri-si mai ales dupa terminarea soselei
Campina-Predeal, in anul 1864, numarul gospodariilor sporeste. Primele case,
grupate in jurul Vaii Prahova, apartin tipului montan romanesc, cu temelii din
piatra, camere din barne groase si acoperis din sindrila.
Demografie si dezvoltare economica
Pana in anul 1864, asezarea Predealului a facut parte din comuna Podul
Neagului, intinsa pe 34 Km si cuprindea actualele localitati Predeal
si Azuga - numita multa vreme Intre Prahove - Busteni, Poiana Tapului, Izvorul,
Sinaia, Posada si Podul Neagului sat situat la nord-vest de Comarnic.Sediul
comunei era la Podul Neagului, apoi s-a mutat la Busteni.
In anul 1864 localitatile Posada si Podul Neagului se alipesc de Comarnic
iar restul asezarilor au ramas sub acelas nume pana in anul 1874 cand se schimba
in Sinaia unde se muta si resedinta comunala.
In anul 1884 Sinaia si Izvorul se despart de celalalte asezari si astfel
ia fiinta comuna Predeal cu o intindere de 22 Km.
La 7 mai 1885 se constituie primul Consiliu comunal, cu resedinta
la Predeal si este ales primul primar in persoana lui Gheorghe Dogarescu.
Primaria a functionat in localul scolii de langa manastire, iar la 20 ianuarie
1889, cand localul scolii a ars, primaria sa mutat provizoriu la Azuga.
In octombrie 1916 Predealul a fostocupat de trupele germane,
iar locuitorii s-au refugiat in satele din sud. Trupele romane parasind Valea
Prahovei, germanii au incercat sa-i determine pe refugiati sa se intoarca la
caminele lor, dar pana in iarna nu se intorc la gospodariilor lor decat vreo
20 de familii, care lipsite de agoniseala lor, erau obligate sa primeasca hrana
de la bucataria comandaturii
Dupa plecarea trupelor ocupante, in noiembrie 1918, Predealul incepe treptat
sa se refaca si astfel in anul 1920 sosesc aici cei dintai vizitatori. In acest
scop ia fiinta comisia de reconstituire a Regiunilor distruse de razboi "P.P.R"-
care in anul 1920 va intervenii pentru a nu se mai acorda nici o autorizatie
de constructie in Predeal, pana nu se intocmeste un plan de sistematizare a
comunei.
Tot in aceasta perioada, se infinteaza si "REUNIUNEA TINERILOR ROMANI"
ce avea drept scop strangerea de fonduri-prin baluri si festivaluri artistice-pentru
renovarea Scolii Primare.
In anul 1926 Predealul va devenii parohie, primul paroh fiind Constantin
Cercel.
Intre ani 1926-1928 are loc electrificarea localitatii, iar
anul 1927 datorita dezvoltarii aviatiei romanesti, se infinteaza Statiunea Meteorologica
Sinoptica, sub directia institutului Meteorologic Central Bucuresti.
In 1930, Predealul numara 2709 locuitori fata de numai 700 in anul 1869
In aceasta perioada s-au facut amenajari de strazi si poduri, canalizare, aducerea
apei potabile pe conducte si astfel Predealul isi afirma profitul de
statiune montana, frecventata de numerosi vizitatori care veneau aici,
atat pentru frumusetile sale peisagistice, cat si pentru binefacerile
climei.
Existau deja in localitate doua hoteluri - PREDEAL si PALACE
- sase restaurante, un cazinou cu restaurant, sala de dans, cofetarie si berarie,
trei macelarii, o brutarie, etc.
Exista si o baie comunala cu aburi a depoului C.F.R. Pe langa
biblioteca scolii primare deja exista, casa scolilor si a culturii poporului
a infintat in anul 1926 o biblioteca ce cuprindea 400 de volume.
Toate aceste eforturi de modernizare a localitatii vor fi rasplatite printr-un
act oficial consemnat la 12 aprilie in urma votarii unei legi si la 2
octombrie1935 cand PREDEALUL este declarat comuna urbana.
In anul 1938 incepe construirea podului peste calea ferata, care sa lege cartierul
Cioplea de oras.
Populatia localitatii PREDEAL creste pe masura evoluarii acestei asezari de
la catun la sat, de aici la comuna, pana in zilele noastre la oras, asa cum
rezulta din registrul istoric al Consiliului Popular al orasului.