Castelul Bran | Castelul lui Dracula | Legenda lui Dracula | Contele Dracula

La finalizarea cetatea intra in proprietatea regalitatii maghiare care antreneaza aici o garnizoana de mercenari formata din arcasi si balistari. Pentru nevoile cetatii regele ii acorda un domeniu format din satele Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti si Tohan (ultimele doua pana in 1395) cu dreptul de folosire a padurilor si apelor, a vanatorii si pescuitului, folosirea fanetelor si a campurilor comune. Regalitatea maghiara isi aroga dreptul de a numi la conducerea cetatii un castelan. Aceasta prerogativa a fost incredintata uneori comitelui secuilor, functie detinuta in majoritatea cazurilor de Voievozii Transilvaniei. Totusi prin actul din 1380 se precizeaza ca, in general, un sas poate fi numit pe aceasta functie.

Castelanul indeplinea atributii militare (de comanda a garnizoanei, de organizare a supravegherii granitelor) si functii administrativ-jurisdictionale el controland veniturile rezultate atat din obligatiile locuitorilor domeniului conferit cat si din alte activitati economice, care se cuveneau Brasovului in calitate de stapan. in acelasi timp, in apropierea cetatii, s-a construit un punct de vama unde se percepea taxa de 3% din valoarea marfurilor care erau tranzitate pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.

La inceputul secolului al XV-lea, ca rod al colaborarii dintre regele maghiar Sigismund de Luxemburg si domnul muntean Mircea cel Batran, in politica antiotomana, Castelul Bran este data in posesie voievodului muntean si urmasilor sai in scopul consolidarii granitei transilvano-muntene. Cu aceasta ocazie vama de la poalele cetasii a fost mutata la Brasov. Mircea cel Batran a inlocuit castelanul cu unul din parcalabii sai, insarcinandu-l cu supravegherea drumului comercial. La 6 august 1413 acorda brasovenilor cunoscutul privilegiu comercial prin care se intareste asezamintele ce le-au avut de la stramosi pentru vama prin targurile din Tara Romaneasca si pe drumul de la Brasov prin trecatoarea Branului pana la Braila .

Urmasii lui Mircea cel Batran nu respecta privilegiile comerciale conferite brasovenilor fapt ce-i determina pe acestia sa se planga regelui maghiar. Aceasta situatie coroborata cu insistentele atacuri turcesti (culminand cu cel din 1421 in care turcii jefuiesc Tara Barsei) il determina pe Sigismund de Luxemburg sa incredinteze, la 3 februarie 1426, Castelul Branului principelui Transilvaniei insarcinandu-l pe acesta cu numirea castelanului. in schimbul acordarii de noi privilegii brasovenilor, acestia aveau obligatia sa aprovizioneze cetatea cu alimente si sa informeze principele transilvan in cazul iminentei pericolului turcesc. in vara anului 1427 se pare ca Sigismund vine personal la Bran pentru a examina fortificatiile, dar cu toate masurile luate, turcii patrund in 1436 prin trecatoarea Branului in Tara Barsei jefuind-o din nou.

In vara anului 1441 turcii initieaza o noua incursiune in Transilvania dar sunt infranti in regiunea Branului de Iancu de Hunedoara, principe al acestei provincii, care a acordat o atentie deosebita cetatii Branului si drumului comercial ce trecea pe aici, confirmand vechiul privilegiu comercial acordat brasovenilor de Mircea cel Batran si intarit de Sigismund. in primele luni ale anului 1459 prin Bran patrund ostile lui Vlad Tepes, domn muntean, care ataca Brasovul arzand suburbiile si vechea biserica din Bartolomeu; actiune intreprinsa in urma unui litigiu comercial pe care domnul Tarii Romanesti il avea cu negustorii brasoveni.

Tot prin Bran au trecut si ostile principelui Stefan Bathory pentru a sprijini pe Vlad Tepes in cea de-a doua sa domnie (1456-1462). Abuzurile comise de catre castelanii cetatii Bran care stanjeneau activitatea comerciala a orasului Brasov, devenit unul din cele mai importante centre comerciale ale Transilvaniei, i-au determinat pe brasoveni sa incerce sa intre in posesia acesteia. Pentru realizarea acestui scop, brasovenii trebuiau sa aiba pe langa aprobarea regelui, adevaratul proprietar si consimtamantul principelui transilvan, care fiind insarcinat cu apararea granitelor in calitate de comite al secuilor, exercita si autoritatea militara asupra cetatii Bran. intelegerea se pare ca a avut loc numai intre brasoveni si regele Ungariei Vladislav II Jagello iar la 1 ianuarie 1498 acesta din urma zalogeste singur Cetatea Bran brasovenilor impreuna cu toate posesiunile si drepturile ei de folosinta pe timp de zece ani contra sumei de 1000 florini. La expirarea acestui termen in 1508 regele maghiar reanoieste, pe inca douazeci si cinci de ani, zalogirea domeniului si cetatii Bran, orasului Brasov.

La sfarsitul acestei perioade, regalitatea, trebuia sa plateasca brasovenilor suma de 6300 florini, drept rascumparare; in caz contrar fortificatia ramanand in posesia Brasovului. in 1513 regele Vladislav II Jagello emite un act prin care scoate Cetatea Bran de sub jurisdictia principelui Transilvaniei si o da brasovenilor spre administrare si pastrare timp de douazeci si cinci de ani, cu conditia ca acestia sa fie intotdeauna credinciosi regelui si sa asigure pastrarea cetatii si intretinerea iscoadelor in Turcia. Prin acest act Brasovul intra in posesia cetatii si domeniului Bran cu drepturi depline de posesor.

Trecerea cetatii Bran in stapanirea Brasovului a adus, pe langa sporirea obligatiilor iobagilor si o inasprire a lor, impotriva carora acestia se plang si se ridica adesea. in plus, printr-o hotarare a regelui care dateaza de la inceputul secolului al XVI-lea, ei erau obligati sa presteze serviciul militar in folosul orasului Brasov si in caz de nevoie, sa se prezinte sub arme la cererea acestuia. Acest fapt generand fuga iobagilor din satele domeniului Bran. Situatia coincide cu revolta taranilor transilvaneni din 1514. Iobagii de pe domeniul Bran refuza sa se ridice impotriva rasculatilor -asa cum arata intr-o scrisoare adresata voievodului Transilvaniei, regele Ungariei- si, pe deasupra, refuza sa achite cetatenilor nostri brasoveni chiar taxa lor obisnuita. Din aceasta mare nesupunere a lor putin a lipsit de a se ivi in insasi orasul nostru Brasov si Tara Barsei o rascoala in poporul de rand. Atitudinea taranilor braneni a contrariat conducerea orasului Brasov, care, la inceput n-a indraznit sa i-a nici o masura, asteptand deznodamantul rascoalei.

Abia dupa reprimarea acesteia, au indraznit brasovenii sa se adreseze regelui, cerandu-i sprijinul. La porunca regelui, Ioan Zapolya, principele Transilvaniei, a pornit spre Brasov pentru a pedepsi pe rasculati. in urma acestei actiuni, Brasovul, a fost repus in drepturi prin forta armelor. in aceasta actiune politica a Brasovului a fost, cum era de asteptat, implicata si Cetatea Branului. Astfel, la inceput, dupa deznodamantul de la Mohacs, brasovenii sprijinind pe Ferdinand de Austria, au adoptat o atitudine ostila fata de Ioan Zapolya, care reusise sa ia in stapanire Transilvania. Asa se explica de ce, cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in ajutorul lui Ioan Zapolya, in 1529, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan Hock.
Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea nu a putut fi cucerita. in anul urmator Cetatea Bran rezista si in contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea Turcilor de a patrunde in Transilvania in sprijinul aceluiasi Ioan Zapolya. in 1531 brasovenii, vazand ca rezistenta lor impotriva lui Zapolya le aducea prejudicii, trec de partea acestuia, depunand juramant de credinta. in schimbul lor principele le intareste vechile privilegii, dandu-le si posesia padurilor din Buzaul ardelean.

Si dupa anul 1541, cand Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate turceasca, Cetatea Bran ramane in continuare in posesia Brasovului. Iobagii de pe domeniu, insa, sunt supusi la plata haraciului turcesc pana in anul 1602, cand principele o suspenda in favoarea brasovenilor.
Mihai Viteazul, in calatoria sa spre Alba Iulia din decembrie 1596 a folosit drumul Branului, sotia sa, se pare, ramanand in cetate trei zile. Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu, in 1600, pentru a pedepsi pe brasoveni, care se revoltasera impotriva stapanirii domnului muntean, incearca sa patrunda pe la Bran in Tara Barsei. Neputand cuceri fortificatiile cetatii Bran, au fost nevoiti sa se retraga.

In deceniile urmatoare, principele Transilvaniei, Gabriel Bathory, ocupand temporar Cetatea Branului, a contestat Brasovului drepturile asupra ei. Aceasta actiune a adus brasovenilor mari prejudicii, atat de natura economica, prin intreruperea comertului cu Tara Romaneasca, cat si de natura politico-militara. in anul 1613 brasovenii, in urma unei intelegeri cu Gabriel Bathory ajung din nou in posesia cetatii Bran. in acelasi an, in timpul campaniei armatei turcesti condusa de Ali Pasa Maghiaroglu, campanie de instalare a lui Gabriel Bethlen ca principe al Transilvaniei, Pasa cere castelanului Branului sa opreasca cu tunurile trecerea sultanului tatarasc pe acolo.

Tendinta permanenta a Brasovului de a se amesteca in politica Transilvaniei il determina pe Gabriel Bethlen (devenit intre timp principe) sa puna problema verificarii titlurilor juridice de posesiune asupra cetatii Bran si domeniului respectiv. in 1625 principele transilvan se va invoi sa-i lase pe brasoveni in posesia cetatii si domeniului Bran. in primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II un contract de vanzare-cumparare prin care orasul cumpara cu drept de veci si in mod irevocabil cetatea si domeniul Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele: Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora. in schimbul cedarii proprietatii asupra cetatii si domeniului, brasovenii mai trebuiau sa renunte, pe langa suma datorata de Vladislav II si la suma de 11000 florini (data Fiscului) impreuna cu o serie de sate aflate pana atunci in posesia lor. Contractul de vanzare-cumparare al domeniului Bran a fost confirmat de Staturile transilvanene prin legea Approbatae constitutiones regni Transsilvaniae III titlul 82, articolul I. Dupa o lupta, dusa cu perseverenta, timp de peste o suta cincizeci de ani, orasul Brasov a reusit sa-si consolideze, drepturile juridice asupra Branului.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, in urma infrangerilor suferite de catre turci, mai intai la asediul Vienei, in anul 1683 apoi la Zenta in 1687 Transilvania intra in stapanirea Imperiului Habsburgic. intrucat prin Diploma Leopoldina din 1691 au fost confirmate toate privilegiile si donatiile facute de catre principii Transilvaniei, recunoscandu-se vechile legi ale tarii, vechile statorniciri administrative si judecatoresti, mentinerea sasilor si secuilor in posesia privilegiilor lor din vechime, astfel si orasul Brasov ramane in continuare proprietar asupra cetatii si domeniului Bran, conform contractului din 1651. Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea rolului cetatii, au stanjenit pe brasoveni in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului.

Astfel, la 1 mai 1706 vama de la Bran este trecuta in administrarea unui tricesimator (vames), functionar al tezaurariatului statului austriac, care pe langa atributiunile de percepere a taxelor vamale, a preluat de la castelani, plaiurile si potecile dintre muntii Bucegi si Piatra Craiului pentru a impiedica atat activitatea comerciala ilicita cat si traversarea ilegala a frontierei. in acelasi scop, statul austriac a constituit dea lungul Carpatilor un cordon sanitar, infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran. Pentru a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe zidul interior, castelul a fost renovat. Functiile fundamentale ale cetatii au fost reduse, practic, la cele de sediu al administratiei domeniale si de resedinta a castelanului. Totusi era o resedinta fortificata ce putea raspunde eventual, unui posibil atac.

Cu toate aceste impedimente Cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si exercite partial rolul militar. Carol al XII-lea, regele Suediei, in urma infrangerilor suferite in Rusia, trece in drum spre tara sa pe la Bran, impreuna cu ostile sale refugiate la turci. in anul 1737 un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-I pe turcii aflati la Campulung. in contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane, care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri. Accentuarea crizei economice din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, a determinat statul austriac sa inaspreasca fiscalitatea introducand asa numitele urbarii si la Bran. Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul si al ultimelor atributiuni militare ale cetatii Bran.

Cetatea nu mai putea fi un paznic eficient al hotarului datorita schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc performante. in 1836, de altfel, odata cu mutarea granitelor Ardealului cu Muntenia mai sus in munte, la Pajura, Cetatea Bran pierde rolul de punct vamal, de granita, a statului austriac si odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona. Activitatea cetatii se orienteaza exclusiv spre functia de administrare a domeniului, situatie ce va genera numeroase abuzuri din partea arendasilor si castelanilor. Aceste abuzuri au generat, in contextul miscarilor revolutionale de la 1848, o revolta locala, materializata prin organizarea branenilor in garzi nationale care au actionat impotriva castelanului si a garzii, alungandu-i din cetate. Iminenta razboiului ruso-romano-turc din 1877 a determinat armata austriaca sa ridice fortificatii de-a lungul granitei de rasarit a Ardealului. in acest context austriecii au ocupat Cetatea Bran, inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava deteriorare a sa.

Luand act de cele intamplate orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat-o orasului Brasov. La scurt timp insa, orasul doneaza cetatea Oficiului silvic din Brasov. Din acel moment in ea locuind brigadieri silvici, padurari din Bran si temporar, in cateva camere oficiale, amenajate special, inspectorii silvici veniti de la Brasov. Oficiul silvic a detinut cetatea pana in anul 1918.

La 1 Decembrie 1920, brasovenii prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell au daruit castelul familiei regale rom ane, care l-a stap anit timp de douazeci si sapte de ani.
Dupa ce a intrat in stap anirea familiei regale, intre 1920-1930 castelul a suferit o serie de transformari arhitecturale, in dorinta de a se face din el o moderna resedinta de vara. Lucrarile au fost conduse de arhitectul ceh Karel Liman, care a lucrat si la castelele Peles si Pelisor. Au fost adaugate doua turnuri pentru scari, meterezele si gurile de tragere au devenit ferestre, sobele si vetrele au fost transformate in camine moderne.

Pentru a putea fi locuit de familia regala, Castelul Bran a fost dotat cu toate utilitatile necesare unei adevarate resedinte regale. Apa era asigurata de f ant ana sapata in curtea interioara a castelului, la o ad ancime de 57 m. Pentru iluminarea castelului, regina Maria a ordonat in mai 1932 construirea unei uzine electrice cu turbina, la care au fost racordate si comunele Bran, Simon si Moeciu, comune sarace, pur rom anesti si care intr-un viitor apropiat n-ar fi putut avea acest avantaj , dupa cum se aprecia intr-o scrisoare de multumire adresata de locuitorii celor trei comune reginei Maria. Turbina fabricata de firma Voith a fost pusa in functiune pe 29 august 1932. A mai fost construita si o centrala hidroelectrica de 85 c.p. pe r aul Turcu, in decembrie 1932, pentru iluminarea castelului si a imprejurimilor.

Comunicarea cu exteriorul era facilitata de existenta a trei posturi telefonice in castel. Instalatia telefonica si centrala au fost modificate si inlocuite in 1941 si 1944, la cererea printesei Ileana. Cum castelul avea pe l anga subsol si parter patru etaje, el a fost prevazut si cu un ascensor, la fel ca si Pelesul. Liftul a fost amenajat pentru a usura deplasarea reginei din parc in castel. Pentru o mai usoara comunicare cu Casa de ceai a fost instalat un funicular, cu ajutorul caruia era transportata de la bucataria castelului m ancarea pe care regina o servea cu oaspetii sai. Casa era prevazuta cu instalatie de apa rece si calda, lumina electrica si canalizare, fiind special amenajata pentru minireceptii intr-un cadru natural. in 1946 la castel a fost introdusa alimentarea cu gaz metan.

Si la Bran, ca si in cazul altor palate si castele, fantezia reginei Maria in domeniul arhitecturii s-a manifestat din plin. Astfel, au fost construite o casa de v anatoare, o bisericuta din lemn, o casa de lemn si doua bordeie.
Castelul Bran a fost alaturi de palatul de la Balcic resedinta cea mai draga reginei Maria, care, cu fantezia-i cunoscuta, a transformat solida si, aparent, neprimitoarea cetate intr-o moderna si confortabila locuinta de vara.

Domeniul predilect al reginei a fost decorarea interioarelor, saloanele de la Pelisor si de la Cotroceni purt and amprenta stilului impus de suverana. Nici Branul nu a scapat unor asemenea transformari, desi arhitectura rigida a castelului nu a permis prea multe modificari ale interioarelor. Totusi se pot remarca: Sala mare, in fapt o sufragerie decorata in stilul Renasterii germane, Salonul galben al reginei Maria, Salonul de muzica, Odaia tiroleza a regelui Carol al II-lea, Odaia saseasca a printului Nicolae, toate fiind expresia gustului suveranei. in seria acestor transformari se inscrie si construirea unor dependinte in jurul castelului: Casa de ceai, construita din b arne de lemn (144 mp), Casa de musafiri, zidita din piatra bruta (78 mp), Casa copiilor printesei Ileana (43 mp), Casa personala noua, locuinta personalului, grajduri pentru cai si sase garaje.

Castelul a fost locuit doar de unii membri ai familiei regale, carora li s-au amenajat apartamente separate. intre ei se detaseaza regina Maria, care ocupa un apartament compus din hall, camera de toaleta, doua saloane, dormitor, baie si sufragerie, apartament in care suverana a adunat tot felul de obiecte.

Credincioasa, regina Maria a amenajat la Bran ca, de altfel, in toate resedintele regale pe care le-a ocupat o capela, a carei pictura a fost executata in noiembrie 1927 de Artur Verona (platit cu 200.000 lei). Capela dotata cu un altar de lemn aurit sculptat, un iconostas, un candelabru, trei strane, trei sfesnice, doua cruci si doua icoane a fost, alaturi de bisericuta din lemn de l anga Casa de v anatoare, locul in care regina s-a recules in momentele de restriste sufleteasca. Tot la Bran, intr-o nisa special amenajata in st anca de l anga vechea biserica de lemn, va fi depusa prin grija printesei Ileana , in toamna anului 1940, caseta cu inima reginei, adusa de la Capela Stella Maria din Balcic.

In anul 1995, pe peretele criptei din st anca a fost montata o placa memoriala care sa aminteasca tuturor vizitatorilor faptul ca aici s-a aflat depusa pentru un timp caseta contin and inima reginei Maria. in amintirea mamei sale pe care a iubit-o nespus, printesa Ileana reuseste, mai 1941, sa depuna in Capela ramasitele pam antesti ale principelui Mircea, indeplinind astfel o mai veche dorinta a mamei sale.
Regina Maria a transformat nu numai castelul, ci si parcul Domeniului Bran, care a fost amenajat dupa planurile si gusturile ei.

Florile au fost marea pasiune a reginei, la toate resedintele regale exist and moderne sere prevazute chiar cu calorifere, pentru a fi incalzite iarna. La Bran o astfel de sera si o mica gradina de trandafiri au fost amenajate in iulie 1922 dupa planurile arhitectului Karel Liman si construite de firma Klof & Co. din Codlea. Tot de la Codlea erau aduse rasadurile de flori (trandafiri, dalii, crizanteme), dar s-a apelat si la comenzi in strainatate pentru unele specii rare. Gradinarul sef al castelului era Petre Conrad (care primea un salariu lunar de 3.691 lei), iar sef al Parcului regal Bran a fost p ana in 1938 Constantin Pamula.

El a primit 3.113 lei cu care i-a mituit pe paznicii de la Cetatea Veche si i-a platit pe granicerii ce au ajutat la prinderea gratioaselor pasari. Lebedele au creau mari probleme reginei, duc and chiar la un conflict cu locuitorii Branului. Deoarece o lebada a fost m ancata de c aini, oamenii de la castel au impuscat c anii de rasa ai particularilor din zona, care s-au adresat direct reginei, protest and. Reginei i-au placut si caii, fiind pasionata de echitatie, sport pe care il practica adesea in parcul castelului si pe terenurile de calarie de la Brasov.

in timpul reginei Maria, Castelul Bran a cunoscut perioada sa de glorie ca resedinta regala. Domeniul Bran a fost extins de regina, prin cumpararea sau trecerea in proprietatea ei a f anetelor din jurul castelului. in 1934 padurea Magura a fost cumparata de regina. Un alt domeniu ce a apartinut suveranei a fost Copaceni, iar la Brasov avea in proprietate terenurile de calarie.

Suprafata totala a Domeniului Bran evaluata dupa moartea reginei era de 233 iugare, la care se adaugau 183 iugare de padure (fag si brad), 93 iugare de pasune si 2 iugare de f aneata.
C at timp a stat la Bran, regina Maria a facut tot ce-a putut pentru a ajuta satele invecinate si locuitorii lor. Multi sateni lucrau cu ziua pe Domeniu, in gradinile parcului sau la diverse lucrari la castel, prestatie pentru care erau retribuiti. Dupa ce in castel a fost introdusa centrala electrica, trei sate din jur (Bran, Simon si Moeciu) au fost racordate la reteaua nou infiintata, la Scoala de meserii din Bran iluminatul fiind gratuit. Traditia ajutorarii satelor vecine a fost mentinuta si de succesoarea reginei la castel, printesa Ileana. in iunie 1939 ea a fost de acord ca in patru camere de la parterul castelului sa functioneze un Camin Cultural pentru locuitorii comunei Bran.

Castelul a fost in timpul reginei Maria nu numai resedinta de vara, ci si loc de petrecere, aici organiz andu-se receptii si ospete cu adevarat regale. De pilda, in august 1934, la un asemenea dineu s-au consumat: un iepure, sapte porumbei, cincisprezece pui, o suta douazeci de oua, zece kg. nisetru, sapte kg pepeni etc.

Regina Maria a incetat din viata pe 18 iulie 1938, incheindu-se in acest fel o epoca glorioasa din istoria monarhiei rom anesti. Desi sosise doar cu o zi inainte in tara, regina si-a manifestat dorinta de a merge la Bran si Balcic, resedintele ei favorite. Ne spune c at de fericita este de a se fi intors acasa si cum vrea, dupa o odihna aici (la Pelisor n.n.) sa se duca la Bran si Balcic , nota, in jurnalul sau, regele Carol al II-lea. Din pacate, ultima ei dorinta nu a mai putut fi indeplinita.

Regina a redactat un testament si o scrisoare adresata tarii mele si poporului meu . Textul Scrisorii adresate tarii se constituie intr-un emotionant testament moral marturie suprema a iubirii pe care regina a nutrit-o fata de poporul pe care i-a fost dat sa-l conduca. Si tot in acest document, regina Maria isi declara pentru ultima data pasiunea cu care a cladit cele doua resedinte favorite Balcicul si Branul , manifest andu-si dorinta ca inima sa-i fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii.

Prin cel de-al doilea testament, regina Maria a lasat ca mostenire Castelul Bran printesei Ileana. Printesa care locuia cu sotul ei, Anton de Habsburg, in castelul din Sonnberg (Austria) va ajunge prea t arziu in tara pentru a-si mai gasi in viata mama. Va participa, totusi, la inmorm antarea de la Curtea de Arges. Pentru mine isi va aminti ea a fost mama mea, a fost Regina mea si a fost cea mai buna prietena pe care am avut-o.

Dupa moartea reginei, pe 3 august 1938, arhitectii D. Antonescu si Eugen Dimitriu au intocmit actul de evaluare a Domeniului regal Bran. Castelul a fost evaluat la 4.967.500 lei, pam antul la 5.800.000 lei iar celelalte cladiri ale complexului la 9.264.500 lei. in total Domeniul Bran valora 20.032.000 lei. Peste o saptam ana, la 11 august, s-a facut partajul oficial, castelul fiind trecut in proprietatea printesei Ileana, care va reveni definitiv in tara, abia dupa abdicarea regelui Carol al II-lea, in septembrie 1940.

Castelul Bran a cunoscut o noua evolutie pe parcursul celor noua ani c at s-a aflat in posesia printesei Ileana. Lucrurile s-au desfasurat oarecum normal, dar nu mai aveau fastul si rigoarea impuse de regina Maria. Cu administrarea domeniului a fost insarcinat p ana la 1941 generalul Eugen Zwiedineck, fostul maestru al Curtii reginei Maria. Dupa 1941 el a fost inlocuit de Carol Guttman, fostul administrator al palatului Balcic.

Rup and traditia aliantelor matrimoniale pe care fratele si surorile sale le facusera cu membri ai familiilor regale din Balcani (Carol se casatorise in 1921 cu printesa Elena a Greciei, Elisabeta cu regele George al II-lea al Greciei, in acelasi an, iar Marioara cu regele Alexandru al II-lea al Iugoslaviei, in 1922) ceea ce i-a adus reginei Maria renumele de soacra a Balcanilor printesa Ileana se va casatori in 26 iulie 1931 cu arhiducele Anton de Habsburg (1901-1988). Ceremonia s-a desfasurat la castelul Peles din Sinaia, dupa care cei doi miri au facut o excursie la castelul Bran.A fost ultima casatorie a unui membru al familiei regale desfasurata in Rom ania.

Bucuria celor doi soti de a petrece mai mult timp in Rom ania a fost insa de scurta durata, deoarece sub pretextul ca prezenta unui Habsburg pe teritoriul Rom aniei ar putea provoca incidente in Transilvania regele Carol al II-lea nu a ezitat sa-i ceara sorei sale sa-si stabileasca resedinta in strainatate. Initial, nu s-a permis nici macar diplomatilor de la Legatia Rom aniei de la Viena sa ia legatura cu principesa Ileana, incerc andu-se o izolare totala a ei. Era o modalitate subtila de a o indeparta de familie si de mama sa, regina Maria, lucru care a afectat-o foarte mult.

Nemaifiind acceptata in tara dec at la unele ceremonii speciale ale familei regale care reclamau si prezenta sa, printesa Ileana se va consola cu ideea pierderii locurilor natale si va incerca impreuna cu sotul ei, Anton de Habsburg sa-si intemeieze un camin fericit, desi marturisea ca am avut destule motive sa ram an statornica in vechea mea fideliatate fata de Rom ania .

O consolare pentru acest suflet sensibil a venit in anul 1934, c and cei doi soti au cumparat castelul vechi de patru sute de ani din Sonnberg, situat la cincizeci de kilometri de Viena, care a devenit casa noastra cea mai frumoasa . Printesa a locuit la castelul din Sonnberg impreuna cu cei sase copii ai sai si ai arhiducelui Anton de Habsburg : Stefan (n. 1932), Maria-Ileana (Minola) (n. 1933), Alexandra (Sandi) (n. 1935), Dominic (Niki) (n. 1937), Maria-Magdalena (Magi) (n. 1939) si Elisabeta (Herzi) (n. 1942).

In perioada celui de-al doilea razboi mondial in timp ce sotul ei va servi in armata germana, fiind luat prizonier Ileana activeaza ca infirmiera, asa cum facuse odinioara si mama ei, in timpul primului razboi mondial. Ea infiinteaza l anga Castelul Bran un spital (unde va ingriji ranitii) pe care il va numi Spitalul Inima Reginei . Va scrie si o carte de memorii despre acest episod din viata ei: Hospital of the Queen"s Heart, aparuta la New York in 1954. Peste decenii, cand s-a reintors in tara, in septembrie 1990, printesa Ileana devenita acum Maica Alexandra va vizita Castelul Bran, gasind spitalul in paragina si mica biserica de lemn demolata.

O data cu abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, printesa Ileana impreuna cu sotul si copiii ei va parasi Rom ania, las and Castelul Bran in custodia statului roman, care l-a transformat in muzeu.