Trasee Turistice Alba Iulia | Informatii Trasee Turistice | Alba Iulia Harti

Accesul spre platforma de artilerie se face prin unul dintre tunelurile de fuga ale Bastionului Sf. Eugeniu, care faceau legatura dintre platformele de artilerie si partea superioara a zidurilor fortificatiei. Aceste tuneluri permiteau manevre surprinzatoare ale asediatilor: atacuri, retrageri, invaluiri. Necunoscator al tunelurilor, orice inamic ramanea surprins de aparitia sau disparitia brusca a trupelor asediate.

Dupa intrarea pe traseu, in partea dreapta se pot vedea ruinele Portii de Sud a CASTRULUI ROMAN si o parte din zidul fortificatiei romane, construita incepand cu anul 106 d.Ch. Castrul de forma patrulatera, avand o suprafata de aproximativ 37 ha era prevazut cu cate o poarta pe fiecare latura. Din Castru se mai pot reconstitui in prezent latura de sud a zidului, a carui grosime variaza intre 1,5m - 2m si Poarta PRINCIPALIS DEXTRA, flancata de cele doua turnuri a caror fundatie se poate vedea. Construirea Castrului este determinata de cantonarea, in aceasta importanta zona, a Legiunii XIII Gemina, dislocata tocmai din Vindobona si care avea aici rolul de a pazi tinutul aurifer si drumul de transport al aurului catre Roma.
Inceputul migratiilor in valuri succesive au determinat retragerea armatelor romane, in jurul anilor 271-275 d.Ch., pe frontiera naturala de la Dunare, mult mai usor de aparat. Populatia autohtona a convietuit in continuare cu veteranii legiunilor, care au primit pamant, stabilindu-se in zona si tinand piept popoarelor migratoare. Astfel, Alba Iulia (vechiul Apulum), este considerat in perioada urmatoare centrul politic al unor capetenii locale sau zonale. In anul 1000 a fost infiintat regatul maghiar de catre Stefan I al Ungariei (Sfantul Stefan, in maghiara Szent IstvAAn). Ca urmare a crestinarii regelui Stefan prin incoronarea sa de catre Papa Silvestru al II-lea, se infiinteaza in regatul maghiar, mai multe episcopii printre care si Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba Iulia.

Una dintre atractiile Traseului celor Trei Fortificatii este platforma de artilerie, pe care sunt dispuse trei tunuri de epoca, functionale. Acestea pot fi vazute executand o salva de onor in cinstea drapelului municipiului Alba Iulia, arborat pe zidul Cetatii Alba Carolina, in fiecare sambata, la ora 12:00. Salva este executata de Garda Traseului celor Trei Fortificatii, dupa defilare, folosind tehnica inceputului de secol XVIII. Defilarea Garzii, in uniforme din perioada respectiva, incepe la ora 11:00, din Tabara Militara.

Tunurile ce functionau pe platformele de artilerie erau fabricate chiar in atelierele cetatii. Acestea au fost infiintate in sec. XVI, prima informatie despre ele datand din anul 1580, cand un fulger a distrus un turn cu pulbere si constructiile invecinate. Atelierele erau amplasate in zona de sud-est a traseului, dar urmele lor nu se mai vad azi. In timpul domniei lui Sigismund Bathory s-a construit cel mai mare tun fabricat vreodata in atelierele de la Alba Iulia, numit Lupus, pentru transportul caruia la Sibiu au fost folosite 80 de perechi de boi. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, in timpul principilor RAAkoczi, tatal si fiul, in ateliere lucrau peste 1500 de muncitori. In Alba Iulia, incepand cu prima jumatate a sec. al XVIII-lea, se constituie arsenalul si cazarma de artilerie, pe locul fostului palat princiar si pe terenurile, respectiv constructiile, din partea de sud-est a Traseului celor Trei Fortificatii.
Nu a fost uitat nici cel caruia i se datoreaza realizarea acestui monument de arhitectura militara europeana, a carui stema impodobeste drapelul arborat pe platforma de artilerie: Carol al VI-lea de Habsburg. De altfel stema Casei de Habsburg apare ca element decorativ pe toate Portile Cetatii.

Cetatea Alba Carolina, cea mai impresionanta si cea mai vizibila pentru turisti, inglobeaza intre zidurile sale toate celelalte fortificatii. Construirea ei este justificata de conjunctura istorica. Dupa asediul Vienei si infrangerea turcilor din anul 1683, treptat, Transilvania este ocupata de trupele austriece, ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi I, murind in anul 1690.
Cetatea Alba Carolina, extinsa pe 70 ha, a fost construita in stil Vauban, intre anii 1715-1738, dupa planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din initiativa imparatului Carol VI de Habsburg. In anul 1714 imparatul aproba constructia Cetatii Alba Carolina, care se desfasoara sub comanda feldmaresalului austriac de origine franceza, Eugeniu de Savoia.

Piatra de temelie este pusa in cadrul unei festivitati fastuoase la 4 noiembrie 1715. Cetatea este un fort de forma stelara, cu ziduri groase, cu 7 bastioane si mai multe porti monumentale, in stil baroc, impodobite cu basoreliefuri care infatiseaza figuri si scene mitologice, realizate de Johann Konig. Perimetrul santurilor de aparare au aproximativ 5 km. Pentru a face loc noii cetati au fost distruse mai multe constructii, printre care si Mitropolia Ortodoxa – ctitorie din 1595-1601 a voievodului Mihai Viteazul. an perioada construirii cetatii, orasul a fost consemnat in unele documente oficiale atat cu denumirea de Karlsburg, cat si cu acela de Alba Carolina. Constructia cetatii, cu momente de pauza datorate razboaielor si ciumei, este finalizata in anul 1738.